9 definiții pentru cotoșman

cotoșmán sm [At: COSTINESCU / V: ~om~, ~ojm~ / Pl: ~i / E: *cotoci + -man] 1-2 Cotoi (mare). 3 Cotoi castrat. 4 (Pan) Bucată mare de mămăligă Si: bulz, urs.

COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec.

COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec.

COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Popular) Cotoi, motan (mare). De ce trecea, d-aia se făcea mai frumos, pînă ce se făcu un cotoșman numai de drag să privești la el. ISPIRESCU, L. 285. Cînd fu soarele cam de-o suliță sus pe cer, cotoșmanul se întîlni cu o turmă mare de oi căreia nu i se vedea nici capul nici coada. POPESCU, B. III 110.

cotoșmán (pop.) s. m., pl. cotoșmáni

cotoșmán s. m., pl. cotoșmáni

cotoșmán, cotoșmáni, s.m. (pop.) 1. cotoi, motan, motoc, mârtan. 2. bucată mare, codru, bulz, urs.

cotoșman m. cotoiu mare: pisoiul se face un cotoșman. [V. cotoiu].

cotoșmán m. (din contoșman, adică „îmbrăcat în contoș”. V. încotoșmănez). Fam. Motan mare și frumos. Un cotoșman de băĭat, un băĭat robust și vioĭ.

Intrare: cotoșman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotoșman
  • cotoșmanul
  • cotoșmanu‑
plural
  • cotoșmani
  • cotoșmanii
genitiv-dativ singular
  • cotoșman
  • cotoșmanului
plural
  • cotoșmani
  • cotoșmanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)