O definiție pentru cotleală

cotleálă f., pl. elî́. Est. Rugina verde a arămiĭ. – În vest cocl-.

Intrare: cotleală
cotleală
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotleală cotleala
plural cotleli cotlelile
genitiv-dativ singular cotleli cotlelii
plural cotleli cotlelilor
vocativ singular
plural