COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Substanță (carbonat bazic de cupru) verde, otrăvitoare, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru și alamă sub influența umezelii și a acidului carbonic din atmosferă. În minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301. 2. Gust specific de bucate ținute în vase de aramă nespoite. Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324. Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153.