10 definiții pentru cotitate

COTITÁTE s. f. (Rar) Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.

COTITÁTE s. f. Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.

cotitáte (rar) s. f., g.-d. art. cotitắții

cotitáte s. f., g.-d. art. cotității

COTITÁTE s. v. cotă-parte.

COTITÁTE s.f. Sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ◊ Cotitate disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. [Cf. fr. quotité < lat. quotus – cât].

COTITÁTE s. f. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ♦ ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. (< fr. quotité)

cotitate f. sumă fixă la care se ridică partea fiecăruia: cotitate disponibilă.

*cotitáte f. (fr. quotité, d. lat. quotus, cît, ca quantitas de quantus). Sumă fixă la care se suĭe o cotizațiune. Impozit de cotitate, acela în care se hotărăște imediat suma de plată după avere, în opoz. cu impozit de reparațiune. Jur. Cotitate disponibilă, acea parte din avere pe care poțĭ s'o lașĭ cuĭ vreĭ și care variază după număru copiilor. (V. rezervă legală).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTITÁTE s. cotă-parte, (reg.) taín, (înv.) refeneá. (Ce ~ îi revine?)

Intrare: cotitate
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotitate cotitatea
plural
genitiv-dativ singular cotități cotității
plural
vocativ singular
plural