COTITÁTE s. f. (Rar) Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.

cotitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 274 / Pl: ~tăți / E: fr quotite] (Frr) 1-2 Cotă (1-2). 3 (Îs) ~ disponibilă Parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legate de moștenire.

COTITÁTE s. f. Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.

COTITÁTE s.f. Sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ◊ Cotitate disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. [Cf. fr. quotité < lat. quotus – cât].

COTITÁTE s. f. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ♦ ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. (< fr. quotité)

cotitate f. sumă fixă la care se ridică partea fiecăruia: cotitate disponibilă.

*cotitáte f. (fr. quotité, d. lat. quotus, cît, ca quantitas de quantus). Sumă fixă la care se suĭe o cotizațiune. Impozit de cotitate, acela în care se hotărăște imediat suma de plată după avere, în opoz. cu impozit de reparațiune. Jur. Cotitate disponibilă, acea parte din avere pe care poțĭ s’o lașĭ cuĭ vreĭ și care variază după număru copiilor. (V. rezervă legală).

cotitáte (rar) s. f., g.-d. art. cotitắții

cotitáte s. f., g.-d. art. cotității

COTITÁTE s. v. cotă-parte.

COTITATE s. cotă-parte, (reg.) tain, (înv.) refenea. (Ce ~ îi revine?)