opțiuni

5 definiții pentru cotișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTIȘÓR, cotișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cot. – Cot + suf. -ișor.

COTIȘÓR, cotișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cot. – Cot + suf. -ișor.

cotișór [At: TEODORESCU, P. P. 601 / Pl: ~oare / E: cot2 + -ișor] 1-30 sn (Șhp) Cot2 (1, 15, 23, 27-38) (mic) Si: cotuleț (1-30), cotuț (1-30). 31-36 sm (Șhp) Cot2 (41-42, 46) (mic) Si: cotuleț (30-36), cotuț (30-36).

COTIȘÓR, cotișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cot (1). De la poartă pîn’la scară, Vînăt mergea-n cotișoare. TEODORESCU, P. P. 601.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotișór (rar) s. n., pl. cotișoáre

cotișór s. n., pl. cotișoáre

Intrare: cotișor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotișor
  • cotișorul
  • cotișoru‑
plural
  • cotișoare
  • cotișoarele
genitiv-dativ singular
  • cotișor
  • cotișorului
plural
  • cotișoare
  • cotișoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotișor

  • 1. rar Diminutiv al lui cot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De la poartă pîn’la scară, Vînăt mergea-n cotișoare. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cot + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09