cotíș [At: ALEXANDRESCU, M. / Pl: ~uri / E: cot² + -iș] (Înv) 1 av În mod cotit. 2 av Cu ocolișuri. 3 a În zigzag. 4 a Strâmb. 5-7 sn Cot² (29-31).

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.

COTÍȘ¹ adv. Întortocheat, în zig-zag, cotind, ocolind. Zăriră primul liliac care gonea cotiș, d-a lungul ulițelor. DELAVRANCEA, S. 267. [Iepurele] n-aleargă drept, Cu el să poți da piept. Ci merge tot cotiș Și sare curmeziș. ALEXANDRESCU, P. 152.

COTÍȘ², cotișe, s. n. (Rar) Loc cotit; întorsuri. V. – cotitură. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502.

cotíș¹ (rar) adv.

cotíș² (rar) s. n., pl. cotíșe

cotíș adv.

cotíș s. n., pl. cotíșe

cotiș adv. ocolind, zigzag: merge tot cotiș. ║ n. drum cotit.

cotíș adv. (d. cotesc v. intr.). Rar. Cotind, ocolind, cu cotiturĭ: a merge cotiș.