11 definiții pentru cotiș

cotíș [At: ALEXANDRESCU, M. / Pl: ~uri / E: cot2 + -iș] (Înv) 1 av În mod cotit. 2 av Cu ocolișuri. 3 a În zigzag. 4 a Strâmb. 5-7 sn Cot2 (29-31).

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.

COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.

COTÍȘ1 adv. Întortocheat, în zig-zag, cotind, ocolind. Zăriră primul liliac care gonea cotiș, d-a lungul ulițelor. DELAVRANCEA, S. 267. [Iepurele] n-aleargă drept, Cu el să poți da piept. Ci merge tot cotiș Și sare curmeziș. ALEXANDRESCU, P. 152.

COTÍȘ2, cotișe, s. n. (Rar) Loc cotit; întorsuri. V. – cotitură. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502.

cotíș2 (rar) s. n., pl. cotíșe

cotíș s. n., pl. cotíșe

cotiș adv. ocolind, zigzag: merge tot cotiș. ║ n. drum cotit.

cotíș adv. (d. cotesc v. intr.). Rar. Cotind, ocolind, cu cotiturĭ: a merge cotiș.

Intrare: cotiș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiș
  • cotișul
  • cotișu‑
plural
  • cotișe
  • cotișele
genitiv-dativ singular
  • cotiș
  • cotișului
plural
  • cotișe
  • cotișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)