5 definiții pentru cotecior

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior.

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior.

COTECIÓR, catecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81.

coteciór (rar) s. n., pl. cotecioáre

coteciór s. n., pl. cotecioáre

Intrare: cotecior
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotecior coteciorul
plural cotecioare cotecioarele
genitiv-dativ singular cotecior coteciorului
plural cotecioare cotecioarelor
vocativ singular
plural