6 definiții pentru cotecior

cotecior sn [At: GORJAN, H. II, 37 / Pl: ~oare / E: coteț + -ior] 1-14 (Șhp) Coteț (1-3, 5-6, 8-9) (mic).

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior.

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior.

COTECIÓR, catecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81.

coteciór (rar) s. n., pl. cotecioáre

coteciór s. n., pl. cotecioáre

Intrare: cotecior
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotecior
  • coteciorul
  • cotecioru‑
plural
  • cotecioare
  • cotecioarele
genitiv-dativ singular
  • cotecior
  • coteciorului
plural
  • cotecioare
  • cotecioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)