2 intrări

6 definiții

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 să cotăreáscă

cotărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotăreáscă

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.

Intrare: cotări
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotări cotărire cotărit cotărind singular plural
cotărește cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotăresc (să) cotăresc cotăream cotării cotărisem
a II-a (tu) cotărești (să) cotărești cotăreai cotăriși cotăriseși
a III-a (el, ea) cotărește (să) cotărească cotărea cotări cotărise
plural I (noi) cotărim (să) cotărim cotăream cotărirăm cotăriserăm, cotărisem*
a II-a (voi) cotăriți (să) cotăriți cotăreați cotărirăți cotăriserăți, cotăriseți*
a III-a (ei, ele) cotăresc (să) cotărească cotăreau cotări cotăriseră
Intrare: cotărire
cotărire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărire cotărirea
plural cotăriri cotăririle
genitiv-dativ singular cotăriri cotăririi
plural cotăriri cotăririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cotări cotărire cotărit

  • 1. A măsura cu cotul dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cot + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98