7 definiții pentru costumieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSTUMIÉR, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] – Din fr. costumier.

COSTUMIÉR, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] – Din fr. costumier.

COSTUMIÉR, -Ă, costumieri, -e, s. m. și f. Persoană în serviciul unui teatru, care are în grijă costumele actorilor. – Pronunțat: -mi-er.

COSTUMIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care are în păstrare costumele actorilor într-un teatru. [Pron. -mi-er. / < fr. costumier].

COSTUMIÉR, -Ă s. m. f. 1. cel care face, vinde sau închiriază costume de bal, de teatru etc. 2. persoană care are în păstrare costumele și accesoriile vestimentare ale actorilor într-un teatru sau studio cinematografic. (< fr. costumier)

COSTUMIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană însărcinată cu confecționarea și păstrarea costumelor la un teatru. /<fr. costumier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costumiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. costumiérei; pl. costumiére

costumiéră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. costumiérei; pl. costumiére

Intrare: costumieră
  • silabație: -mi-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costumie
  • costumiera
plural
  • costumiere
  • costumierele
genitiv-dativ singular
  • costumiere
  • costumierei
plural
  • costumiere
  • costumierelor
vocativ singular
  • costumie
  • costumiero
plural
  • costumierelor

costumier, -ă costumier costumieră

  • 1. Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Cel care face, vinde sau închiriază costume de bal, de teatru etc.
    surse: MDN '00

etimologie: