9 definiții pentru costumație costumațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

costumație sf [At: DN2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: costuma + -ație] 1 Fel de a se îmbrăca pentru o piesă de teatru sau un carnaval. 2 (Pex) Îmbrăcăminte pentru o piesă de teatru, un carnaval etc. 3 (Pex; rar) Fel de a se îmbrăca.

COSTUMÁȚIE, costumații, s. f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare. [Var.: costumațiúne s. f.] – Costuma + suf. -ație.

COSTUMÁȚIE, costumații, s. f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare. [Var.: costumațiúne s. f.] – Costuma + suf. -ație.

COSTUMÁȚIE s.f. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca la baluri, în piesele de teatru etc. [Gen. -iei, var. costumațiune s.f. / < costuma + -ație].

COSTUMÁȚIE s. f. îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca, în asemenea ocazii. (< costuma + -/ț/ie)

costumațiune sf vz costumație

COSTUMAȚIÚNE s. f. v. costumație.

COSTUMAȚIÚNE s. f. v. costumație.

COSTUMAȚIÚNE s.f. v. costumație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costumáție (-ți-e) s. f., art. costumáția (-ți-a), g.-d. art. costumáției; pl. costumáții, art. costumáțiile (-ți-i-)

costumáție s. f. (sil. -ți-e), art. costumáția (sil. -ți-a), g.-d. art. costumáției; pl. costumáții,art. costumáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: costumație
costumație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costumație
  • costumația
plural
  • costumații
  • costumațiile
genitiv-dativ singular
  • costumații
  • costumației
plural
  • costumații
  • costumațiilor
vocativ singular
plural
costumațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costumațiune
  • costumațiunea
plural
  • costumațiuni
  • costumațiunile
genitiv-dativ singular
  • costumațiuni
  • costumațiunii
plural
  • costumațiuni
  • costumațiunilor
vocativ singular
plural

costumație costumațiune

  • 1. Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Costuma + sufix -ație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN