2 intrări

10 definiții

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (învechit) A costa. Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal. CARAGIALE, O. I 216.

costisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costiséște, imperf. 3 sg. costiseá; conj. prez. 3 să costiseáscă

costisí vb., ind. prez. 3 sg. costiséște, imperf. 3 sg. costiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. costiseáscă

COSTISÍ vb. v. costa, face, fi, reveni.

A COSTISÍ pers. 3 costiséște intranz. înv. A avea o valoare în bani; a avea un preț. /a costa + suf. ~isi

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c'o perdere [!], c'o grijă, c'o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m'a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

costisí vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI.

Intrare: costisi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) costisi costisire costisit costisind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) costisește (să) costisească costisea costisi costisise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) costisesc (să) costisească costiseau costisi costisiseră
Intrare: costisire
costisire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costisire costisirea
plural costisiri costisirile
genitiv-dativ singular costisiri costisirii
plural costisiri costisirilor
vocativ singular
plural