2 intrări

13 definiții

cost2 sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri / E: ger Kost] (Gmî; reg) 1 Hrană. 2 (Îe) A ține pe cineva în ~ A ține pe cineva în pensiune.

cost1 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: drr costa] 1 Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. 2 (Îs) ~ul vieții Totalitate a cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare precum și a serviciilor utilizate de o familie într-o perioadă determinată. 3 (Îs) Preț de ~ Total al cheltuielilor necesare în producție pentru fabricarea unui bun oarecare. 4 (Îas) Sumă de bani plătită pentru o marfa în scopul revinderii. 5 (Îe) A vinde o marfă pe ~ sau la prețul de ~ A vinde o marfa fără adaos comercial. 6 (Îe) A vinde sub ~ A vinde o marfa cu un preț mai mic decât prețul de cost1 (3).

costisi vt [At: (1835) URICARIUL VIII, 136/1 / Pzi: p. 3[1] ~sește / E: ngr ϰοστίζω] 1-7 (Îrg) A costa (1, 4-9). corectată

  1. în original lipsește indicația persoanei — Ladislau Strifler

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A costa (1). – Costa + suf. -isi.

COSTISÍ, pers. 3 costisește, vb. IV. Intranz. (învechit) A costa. Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal. CARAGIALE, O. I 216.

costisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. costiséște, imperf. 3 sg. costiseá; conj. prez. 3 să costiseáscă

costisí vb., ind. prez. 3 sg. costiséște, imperf. 3 sg. costiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. costiseáscă

COSTISÍ vb. v. costa, face, fi, reveni.

A COSTISÍ pers. 3 costiséște intranz. înv. A avea o valoare în bani; a avea un preț. /a costa + suf. ~isi

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m’a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

costisi vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI.

Intrare: costisi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) costisi costisire costisit costisind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) costisește (să) costisească costisea costisi costisise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) costisesc (să) costisească costiseau costisi costisiseră
Intrare: costisire
costisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costisire costisirea
plural costisiri costisirile
genitiv-dativ singular costisiri costisirii
plural costisiri costisirilor
vocativ singular
plural