9 definiții pentru costal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSTÁL, -Ă, costali, -e, adj. Al coastei, care ține de coastă. – Din fr. costal.

COSTÁL, -Ă, costali, -e, adj. Al coastei, care ține de coastă. – Din fr. costal.

costál, ~ă a [At: BREZOIANU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: fr costal] 1 (Ggf) De pe țărm. 2 (Ggf) Referitor la țărm. 3 (Ggf) Al țărmului. 4 (Atm) Care aparține coastei. 5 (Atm) Referitor la coastă. 6 (Atm) Caracteristic coastei.

COSTÁL, -Ă adj. (Anat.) Al coastei. [< fr. costal].

COSTÁL, -Ă adj. (anat.) referitor la coaste. (< fr. costal)

COSTÁL ~ă (~i, ~e) anat. Care se referă la regiunea coastelor. /<fr. costal

*costál, -ă adj. (d. lat. costa, coastă; fr. costal). Anat. Al coastelor: vertebre costale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costál adj. m., pl. costáli; f. costálă, pl. costále

costál adj. m., pl. costáli; f. sg. costálă, pl. costále

Intrare: costal
costal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costal
  • costalul
  • costalu‑
  • costa
  • costala
plural
  • costali
  • costalii
  • costale
  • costalele
genitiv-dativ singular
  • costal
  • costalului
  • costale
  • costalei
plural
  • costali
  • costalilor
  • costale
  • costalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

costal

  • 1. Al coastei, care ține de coastă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: