cosoroábă sf [At: (a. 1808) IORGA, S. D. XXI, 396 / V: ~sto~, ~storoávă, coșto~ / Pl: ~be / E: mg koszorufa „cunună”] (Reg) 1 Fiecare din cele opt bârne așezate orizontal deasupra pereților casei, spre a sprijini căpriorii Si: (pfm) cunună, prăștii, streașină, vânturi. 2 Scândură sub streașină casei, pe care gospodarul își pune uneltele. 3 (Fig) Femeie grasă. 4 Cal bătrân și neputincios. 5 (Îs) ~ pentru porumbi Coteț al porumbeilor.

COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.

COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.

COSOROÁBĂ s. f. v. costoroabă.

cosoroábă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe

cosoroábă s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe

COSOROÁBĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).

COSOROÁBĂ ~e f. pop. 1) Element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori

cosoroábă, cosoroábe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.

cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.

COSTOROÁBĂ s. f. v. cosoroabă.

COSTOROÁBĂ s. f. v. cosoroabă.

COSTOROÁBĂ, costoroabe, s. f. (Regional) Bîrnă lată și groasă de la acoperiș, pe care sînt fixați căpriorii. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare cela de tălpi... cela de costoroabe. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: cosoroábă s. f.

costoroábă, costoroábe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă.

cosoroabe f. pl. bârne late și groase în cari se prind căpriorii casei sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streașina casei. [Mold. costoroabă: origină necunoscută].

costoroabă f. 1. Mold. V. cosoroabe: copacu cela-i bun de costoroabe CR.; 2. cocioabă. [V. cosoroabe].

costoroábă și -oávă, V. cosoroabă.

COSOROABĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)