18 definiții pentru cosoroabă costoroabă

COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.

COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.

COSOROÁBĂ s. f. v. costoroabă.

cosoroábă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe

cosoroábă s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe

COSOROÁBĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).

COSOROÁBĂ ~e f. pop. 1) Element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori

cosoroábă, cosoroábe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.

cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ [!]: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.

COSTOROÁBĂ s. f. v. cosoroabă.

COSTOROÁBĂ s. f. v. cosoroabă.

COSTOROÁBĂ, costoroabe, s. f. (Regional) Bîrnă lată și groasă de la acoperiș, pe care sînt fixați căpriorii. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare cela de tălpi... cela de costoroabe. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: cosoroábă s. f.

costoroábă, costoroábe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă.

cosoroabe f. pl. bârne late și groase în cari se prind căpriorii casei sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streașina casei. [Mold. costoroabă: origină necunoscută].

costoroabă f. 1. Mold. V. cosoroabe: copacu cela-i bun de costoroabe CR.; 2. cocioabă. [V. cosoroabe].

costoroábă și -oávă, V. cosoroabă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSOROÁBĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunúnă, práștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

Intrare: cosoroabă
cosoroabă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosoroa cosoroaba
plural cosoroabe cosoroabele
genitiv-dativ singular cosoroabe cosoroabei
plural cosoroabe cosoroabelor
vocativ singular
plural
costoroabă substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costoroa costoroaba
plural costoroabe costoroabele
genitiv-dativ singular costoroabe costoroabei
plural costoroabe costoroabelor
vocativ singular
plural

cosoroabă costoroabă

  • 1. regional Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cunună grindă praștie un exemplu
    exemple
    • Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare cela de tălpi... cela de costoroabe. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Vită slabă.
    surse: NODEX

etimologie: