cosoroabă sf [At: (a. 1808) IORGA, S. D. XXI, 396 / V: ~sto~, ~storoavă, coșto~ / Pl: ~be / E: mg koszorufa „cunună”] (Reg) 1 Fiecare din cele opt bârne așezate orizontal deasupra pereților casei, spre a sprijini căpriorii Si: (pfm) cunună, prăștii, streașină, vânturi. 2 Scândură sub streașină casei, pe care gospodarul își pune uneltele. 3 (Fig) Femeie grasă. 4 Cal bătrân și neputincios. 5 (Îs) ~ pentru porumbi Coteț al porumbeilor.

COSOROABĂ (pl. -be), Mold. Bucov. COSTOROABĂ (pl. -be), COSTOROAVĂ (pl. -ve) sf., Trans. Băn. COSORĂU (pl. -raie) sn. 💒 Una din cele opt bîrne late și groase ce se așază orizontal pe stîlpii sau furcile casei și care, împreună cu capetele căpriorilor, prinși de ele, alcătuesc apărătoarea sau streașina casei și acoperămîntul prispelor: cosoroaba de la prispă, care putrezise la un cap, el a înlocuit-o (BR.-VN.); avînd în loc de acoperiș numai capete de grinzi și costoroabe (GRIG.); sburînd pe sub costoroabele caselor (SB.) [ung. koszorú].

COSOROABĂ s. f. v. costoroabă.

COSOROABĂ ~e f. pop. 1) Element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori

cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.

costoroabă² sf vz cosoroabă

costoroabă¹ sf [At: DA / Pl: ~be / E: nct] (Reg) Teleagă cu un cal.

costoroavă sf vz cosoroabă

coștoroabă² sf vz cosoroabă

❍ COSORĂU 👉 COSOROABĂ

COSTOROABĂ, COSTOROAVĂ 👉 COSOROABĂ.

COSTOROABĂ, costoroabe, s. f. (Regional) Bîrnă lată și groasă de la acoperiș, pe care sînt fixați căpriorii. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare cela de tălpi... cela de costoroabe. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: cosoroabă s. f.

cosoroabe f. pl. bârne late și groase în cari se prind căpriorii casei sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streașina casei. [Mold. costoroabă: origină necunoscută].

costoroabă f. 1. Mold. V. cosoroabe: copacu cela-i bun de costoroabe CR.; 2. cocioabă. [V. cosoroabe].

costoroábă și -oávă, V. cosoroabă.

cusurăŭ, V. cosoroabă.

cosoroabă s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

cosoroabă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

cosoroabă s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

cosoroabă (cosoroabe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).

COSOROABĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

COSOROABĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

cosoroabă, cosoroabe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.

costoroabă, costoroabe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă.