11 definiții pentru cosmologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmologíe sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr cosmologie] Știința care studiază structura, dimensiunile, evoluția universului și legile generale care îl conduc.

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie.

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie.

COSMOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, dimensiunilor și evoluției universului și al legilor care îl guvernează. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmologie, gr. kosmologia < kosmos – univers, logos – știință].

COSMOLOGÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază universul în ansamblu, legile și evoluția sa. (< fr. cosmologie)

COSMOLOGÍE f. Compartiment al astronomiei care se ocupă de cercetarea legilor generale ce guvernează universul, a structurii și a evoluției universului. /<fr. cosmologie

cosmologie f. știința legilor generale care guvernă lumea fizică.

cosmo- [At: DN3 / V: cosm~ (înv) cozm~ / E: fr cosmo-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 Referitor la cosmos (1-2). 3-4 De cosmos (1-2).

*cozmologíe f. (vgr. kosmología, d. kósmos, lume și lógos, cuvîntare). Știința legilor generale care conduc universu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmologíe s. f., art. cosmología, g.-d. cosmologíi, art. cosmologíei

cosmologíe s. f., art. cosmología, g.-d. cosmologíi, art. cosmologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmologie
cosmologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmologie
  • cosmologia
plural
genitiv-dativ singular
  • cosmologii
  • cosmologiei
plural
vocativ singular
plural