10 definiții pentru cosmologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie.

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie.

cosmologíe sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr cosmologie] Știința care studiază structura, dimensiunile, evoluția universului și legile generale care îl conduc.

COSMOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, dimensiunilor și evoluției universului și al legilor care îl guvernează. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmologie, gr. kosmologia < kosmos – univers, logos – știință].

COSMOLOGÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază universul în ansamblu, legile și evoluția sa. (< fr. cosmologie)

COSMOLOGÍE f. Compartiment al astronomiei care se ocupă de cercetarea legilor generale ce guvernează universul, a structurii și a evoluției universului. /<fr. cosmologie

cosmologie f. știința legilor generale care guvernă lumea fizică.

*cozmologíe f. (vgr. kosmología, d. kósmos, lume și lógos, cuvîntare). Știința legilor generale care conduc universu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmologíe s. f., art. cosmología, g.-d. cosmologíi, art. cosmologíei

cosmologíe s. f., art. cosmología, g.-d. cosmologíi, art. cosmologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmologie
  • cosmologia
plural
genitiv-dativ singular
  • cosmologii
  • cosmologiei
plural
vocativ singular
plural

cosmologie

  • 1. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: