13 definiții pentru cosmografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmografíe sf [At: CULIANU, C. 3 / Pl: ~ii / E: fr cosmographie] Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără explicare și interpretare.

COSMOGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. – Din fr. cosmographie.

COSMOGRAFÍE, cosmografii, s. f. Ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. – Din fr. cosmographie.

COSMOGRAFÍE, cosmografii, s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului și cu studiul mișcărilor corpurilor cerești.

COSMOGRAFÍE s.f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului și a mișcărilor corpurilor cerești. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmografie, gr. kosmographia < kosmos – univers, graphein – a descrie].

COSMOGRAFÍE s. f. ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor cerești și a fenomenelor astronomice. (< fr. cosmographie)

COSMOGRAFÍE ~i f. Compartiment al astronomiei care studiază universul și fenomenele cosmice. [Art. cosmografia; G.-D. cosmografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cosmographie

cosmografie f. descrierea lumii astronomice.

cosmo- [At: DN3 / V: cosm~ (înv) cozm~ / E: fr cosmo-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 Referitor la cosmos (1-2). 3-4 De cosmos (1-2).

*cozmografíe f. (vgr. kosmographia, d. kósmos, lume, și grápho, descriŭ). Descrierea universuluĭ fizic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmografíe (-mo-gra-) s. f., art. cosmografía, g.-d. art. cosmografíei; pl. cosmografíi

cosmografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmografie
cosmografie substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmografie
  • cosmografia
plural
  • cosmografii
  • cosmografiile
genitiv-dativ singular
  • cosmografii
  • cosmografiei
plural
  • cosmografii
  • cosmografiilor
vocativ singular
plural