COSMOGONIE s. f. 1. Teorie (religioasă, filosofică sau mitică) despre originea Universului. 2. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul originii și al evoluției corpurilor cerești și al sistemelor de corpuri cerești. – Din fr. cosmogonie.

cosmogonie sf [At: HEM 1649 / Pl: ~ii / E: fr cosmogonie] 1 Cosmogenie. 2 Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția corpurilor cerești și ale sistemelor de corpuri cerești.

COSMOGONIE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul originii și evoluției corpurilor cerești și al sistemelor de corpuri cerești. – Din fr. cosmogonie.

COSMOGONIE, cosmogonii, s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii și procesului de formare a universului.

COSMOGONIE s.f. Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmogonie, gr. kosmogonia < kosmos – univers, gonos – origine].

COSMOGONIE s. f. ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. (< fr. cosmogonie)

COSMOGONIE f. Compartiment al astronomiei care studiază formarea și evoluția corpurilor cerești. /<fr. cosmogonie

cosmogonie f. teorie despre formarea lumii.

*cozmogoníe f. (vgr. kosmogonia, d. kósmos, lume și gónos, generațiune, rasă). Sistema creațiuniĭ universuluĭ: cozmogonia luĭ Moĭse în Geneză. V. onto- și filogenie și teogonie.

!cosmogonie s. f., art. cosmogonia, g.-d. art. cosmogoniei; pl. cosmogonii, art. cosmogoniile (desp. -ni-i-)

cosmogonie s. f., art. cosmogonia, g.-d. cosmogonii, art. cosmogoniei

cosmogonie s. f., art. cosmogonia, g.-d. cosmogonii, art. cosmogoniei

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-₁, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie₁), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.