9 definiții pentru cosmoeconomie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COSMOECONOMÍE s. f. Mondoeconomie. – Cosmos + economie.
cosmoeconomíe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: cosmo- + economie] (Rar) Mondoeconomie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSMOECONOMÍE s. f. Mondoeconomie. [Pr.: -mo-e-] – Din cosmos + economie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSMOECONOMÍE s.f. Mondoeconomie. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cosmoeconomíe (rar) s. f., art. cosmoeconomía, g.-d. cosmoeconomíi, art. cosmoeconomíei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosmoeconomíe s. f., art. cosmoeconomía, g.-d. cosmoeconomíi, art. cosmoeconomíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COSMOECONOMÍE s. mondoeconomie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSMOECONOMIE s. mondoeconomie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |