cogea ain vz coșcogea

cogeametea ain vz coșcogea

cogeamite ain vz coșcogea

cogemite ain vz coșcogea

cojcogea ain vz coșcogea

coșcoge ain vz coșcogea

coșcogea ain [At: ALECSANDRI, T. 339 / V: coș~, cojc~, ~ge, gogea, gojgo~, goșgo~ / E: tc košcoğa] (Fam) 1 Foarte mare. 2 Enorm. 3 Barosan. 4 Crescut foarte mult. 5 Ajuns la maturitate. 6 Desăvârșit.

coșcogeamete ain vz coșcogeamite

coșcogeamite ain [At: GANE, ap. ȘIO / V: cogeametea, cog~, cogem~, ~mete, ~eme, ~emete, ~em~, ~emiti, gog~, gojgogem~ / E: tc coscodamiti] 1-6 Coșcogea (1-6).

coșcogeme ain vz coșcogeamite

coșcogemete ain vz coșcogeamite

coșcogemite ain vz coșcogeamite

coșcogemiti ain vz coșcogeamite

COȘCOGEME adj. invar. V. coșcogeamite.

COȘCOGEA adj. invar. (Familiar, despre persoane și lucruri, uneori cu nuanță ironică) (Foarte) mare. Coșcogea oaie prefăcută în căciulă de vremuri grele. HOGAȘ, M. N. 94. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan! VLAHUȚĂ, N. 128.

COȘCOGEAMITE adj. invar. Coșcogea. Uite, mai ieri era un ghem, ș-acuma-i coșcogeamite bărbat cu mustăți. SADOVEANU, O. IV 18. – Variantă: coșcogeme (CREANGĂ, A. 51) adj. invar.

COȘCOGEA adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogeamite. /<turc. koskoca

COȘCOGEAMITE adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogea. /<bulg. koš-koğamiti

coșcogea (gojgogea) adv. foarte mare (vorbind de ființe sau de lucruri): coșcogea om! coșcogea urechii! ISP. [Turc. KOSKODJÁ, enorm, colosal].

coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea: din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].

gojgogeà adv. V. coșcogeà.

cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).

coșcogeá(mite), V. cogea.

coșcogea (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)

coșcogeamite (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)

coșcogea/coșcogeamite (fam.) adj. invar.

coșcogea adj. invar.

coșcogeamite adj. invar.

coșcogea

coșcogeamite

COSCOGEAMITE adj. invar. v. cogeamite.

COȘCOGEA adj. invar. v. cogeamite.

coșcogea adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”