4 intrări
39 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (5)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cosaci sm vz cosaș
COSAC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSAC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSAȘ, cosași, s. m. 1. Persoană care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fășâitul coasei. 3. Pește de apă dulce, semimigrator, cu corpul fusiform, gros și cu solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). – Coasă + suf. -aș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cosac3 sm [At: DDRF / Pl: ~aci / E: ns cf srb kuso, bg кусо, „scurt”] Trunchi de lemn de 6 m lungime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosac2 sm [At: ANTIPA, F. I. 145 / Pl: ~aci / E: bg косакь] 1 (Iht) Peștele de apă dulce Abramis ballerus, lung și turtit, cu solzi mici, argintiu-închis, asemănător cu plătica. 2 (Îc) ~-caraghios Cosac (1) mic, cu ochii mari. 3 (Îc) ~-corcit-cu-batcă, ~-cu-botul-turtit, ~-nemeș Cosac (1) mai mare. 4 (Fig; înv; îla) Pirpiri~ Sărac lipit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosac1 sn [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ~uri / E: srb kosak „ușor de cosit”] (Olt) Triunghi de pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosaș sm [At: ANON. CAR. / V: ~aci / Pl: ~i / E: coasă + -aș] 1 Cositor. 2 (Ast; pop; îc) Cei-trei-~i Cele trei stele așezate în linie din constelația Orion Si: (pop) cei-trei-sfinți, trisfetitele, toiegele. 3 Fabricant de coase. 4 Vânzător de coase. 5 (Ent; șîc ~-mare, ~-verde) Insectă mare din familia lăcustelor, care produce un zgomot asemănător cu fâsâitul coasei Si: (reg) căluț-mare, căluț-verde, căluț-de-iarbă, căluț-de-cămp, cobiliță, cobilițariu, cosariu, lăcustă-verde, scăluș. 6 (Ent; șîc ~- mic) Căluț-mic. 7 (Ent; îc) ~-gălbiu Căluț-gălbiu. 8 (Ent; îc) ~-pestriț Insecta Dectilus verrucivorus Si: călușel, căluț-pestriț. 9 (Ent; îc) ~-roșietic Căluț-roșietic. 10 (Ent; îc) -roșu Pârâitoare (Psaphus stidulus). 11 Greieruș-de-câmp. 12 Păianjen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosăci vr [At: CIAUȘANU, V. / Pzi: ~esc / E: cosac1] (Reg) A se îngusta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coșaci sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ / E: ns cf bg косач „păros”] (Reg) Planta erbacee Astragalus Onobrychis, păroasă, cu flori albăstrii, care crește pe câmpuri și în livezi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cusac sm vz cosac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARAP sm. 1 🌍 Negru, om de rasă neagră: ~ul de n’ar vedea pe tatăl său și pe moșul său negru, s’ar omorî (PANN) ¶ 2 În credințele poporului, arapii apar ca doctori iscusiți, reminiscență a artei medicale arabe, vestită în evul mediu ¶ 3 ‡Arab ¶ 4 🐙 = COSAȘ (MAR.) [bg. srb. arap(ŭ), ngr. άραπής].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
COSAȘ, cosași, s. m. 1. Om care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. – Coasă + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSAC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul foarte turtit lateral, cu solzii mici de culoare neagră-albăstruie pe spinare și argintie pe laturi (Abramis ballerus). Intră peste drum. Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. Pune pe foc o căldare Ca să ne faci de mîncare. Fierbe peștele sărat Și cosacul nespălat. TEODORESCU, P. P. 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSAȘ, cosași s. m. 1. Om care cosește. Departe, la spatele celor patru cosași, se vedea satul Udeștilor. CAMILAR, N. II 384. În fața lor stătea pe gînduri... înfiorat de truda stearpă, Un biet cosaș cu fața. suptă. GOGA, P. 22. Pusei șaua, încălecai și mă abătui pe la cosași. HOGAȘ, M. N. 71. Iată, vin cosașii veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cîmpul ras rămîne, verde ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. A. 127. 2. (Regional) Nume dat unei insecte din familia lăcustelor, care scoate un țîrîit asemănător cu fîșîitul coasei (Tettigonia viridissima). Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte, cu salturi lungi. SADOVEANU, I. A. 25. Cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate, și greierul de cîmp, negru și sprinten... mai țîrîiau a arșiță. HOGAȘ, M. N. 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSAC ~ci m. Pește dulcicol din familia ciprinidelor, cu corpul alungit, turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui. /<bulg. kosak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSAȘ1 ~i m. Persoană care cosește. /coasă + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSAȘ2 ~i m. 1) la pl. Familie de insecte din ordinul ortopterelor, asemănătoare cu lăcustele, care prin mișcarea elitrelor produc sunete caracteristice (reprezentant: cosașul-verde). 2) Insectă din această familie. /coasă + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cosac m. pește argintiu deschis cu solzi mici. [Bulg. KOSAK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosaș m. 1. cel ce cosește fân, care lucrează cu coasa; 2. Zool. un fel de locuste mari, numite așa fiindcă sărind produc un sunet asemenea cosașului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosác m. (bg. kosák și kosát, rus. kosátka a. î.). Sud. Un pește fluvial din neamu plăticiĭ (ceva maĭ mic de cît asta), albastru închis pe spinare, și în colo alb, cu solzĭ micĭ (ábramis bállerus). Munt. Fam. Pirpirí-cosác, pirpiriŭ, lefter, fără nicĭ un ban.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cosac (pește; trunchi de lemn) s. m., pl. cosaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cosaș (insectă, persoană) s. m., pl. cosași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cosac s. m., pl. cosaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosaș (insectă, persoană) s. m., pl. cosași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosac s. m., pl. cosaci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cosaș (persoană, insectă) s. m., pl. cosași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COSAC s. (IHT.; Abramis ballerus) (reg.) murgoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSAȘ s. 1. cositor. (Un ~ a ieșit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluț, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluț, (Ban.) scaluș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSAC s. (IHT.; Abramis ballerus) (reg.) murgoi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSAȘ s. 1. cositor. (Un ~ a ieșit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluț, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluț, (Ban.) scăluș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cosac (cosaci), s. m. – Specie de pește (Abramis ballerus). Bg. kosak (Cihac, II, 73; Conev 53; DAR) sau bg. kosač (Skok 65), cf. ceh., rus. kosatka.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cosac2, cosacuri, s.n. (reg.) clin de lac, triunghi de pământ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosac1, cosaci, s.m. (reg.) 1. trunchi de lemn. 2. pește argintiu-deschis cu solzi mici.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosaș, cosași, s.n. (pop.) 1. specie de lăcustă. 2. greiere-de-câmp. 3. specie de păianjen. 4. numele unui cântec.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosăci, pers. 3 sg. cosăcește, vb. IV (reg.) a se îngusta, a se strâmta, a se pupăza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COSÁC (< bg.) s. n. Pește teleostean ciprinid, dulcicol, asemănător cu plătica, din marile fluvii ale Europei de Est și Centrale, avînd două specii în apele din România: c. cu botul alungit (Abramis ballerus) și c. cu botul turiti (A. sapa sapa).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSÁȘ (< coasă) s. m. 1. Persoană care cosește. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi și cu organe stridulante care produc un țîrîit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Pește teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm și 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasăre mică (c. 18 cm), dăunătoare, din ordinul paseriformelor, care trăiește în Perú, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit și penaj cafeniu-închis-cărămiziu (Phytotoma rara).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cosac, cosacisubstantiv masculin
- 1. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi (Abramis ballerus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Intră peste drum. Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. DLRLC
- Pune pe foc o căldare Ca să ne faci de mîncare. Fierbe peștele sărat Și cosacul nespălat. TEODORESCU, P. P. 271. DLRLC
-
etimologie:
- kosak DEX '98 DEX '09
cosaș, cosașisubstantiv masculin
- 1. Persoană care cosește. DEX '09 DLRLC
- Departe, la spatele celor patru cosași, se vedea satul Udeștilor. CAMILAR, N. II 384. DLRLC
- În fața lor stătea pe gînduri... înfiorat de truda stearpă, Un biet cosaș cu fața suptă. GOGA, P. 22. DLRLC
- Pusei șaua, încălecai și mă abătui pe la cosași. HOGAȘ, M. N. 71. DLRLC
- Iată, vin cosașii veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cîmpul ras rămîne, verde ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. A. 127. DLRLC
- Cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. DEX '09 DLRLC
- Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. DLRLC
- Pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte, cu salturi lungi. SADOVEANU, I. A. 25. DLRLC
- Cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate, și greierul de cîmp, negru și sprinten... mai țîrîiau a arșiță. HOGAȘ, M. N. 14. DLRLC
-
- 3. Pește de apă dulce, semimigrator, cu corpul fusiform, gros și cu solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). DEX '09
etimologie:
- Coasă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09