13 definiții pentru corturar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corturár sm [At: DR. V, 178 / V: ~tor~ / Pl: ~i / E: corturi + -ar] 1 Țigan nomad. 2 (Pex) Cal slab. 3 (Pex) Cal nărăvaș.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în mod obișnuit într-un cort; nomad. Varan, din corturar, devenise în cîteva veri om la rînd. CAMILAR, T. 30.

CORTURÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Țigan nomad care trăiește în cort. /cort + suf. ~ar

corturár m. (d. cort, corturĭ). Trans. Care umblă cu cortu din loc în loc: Țiganĭ corturarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corturár s. m., pl. corturári

corturár s. m., pl. corturári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORTURÁR s. v. țigan nomad.

CORTURAR s. șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corturár, corturari, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea, 1924: 49). – Din cort, corturi + suf. -ar (Scriban, MDA).

corturár, -i, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea 1924: 49). – Din cort + -urar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

corturar, corturari s. m. țigan nomad, șătrar

Intrare: corturar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corturar
  • corturarul
  • corturaru‑
plural
  • corturari
  • corturarii
genitiv-dativ singular
  • corturar
  • corturarului
plural
  • corturari
  • corturarilor
vocativ singular
  • corturarule
  • corturare
plural
  • corturarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corturar, -ă corturar corturară

etimologie:

  • Cort + sufix -ar
    surse: DEX '09