corticoterapíe sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr corticothérapie] Tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei.

CORTICOTERAPÍE s.f. Tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei. [Gen. -iei. / < fr. corticothérapie, cf. lat. cortex – scoarță, gr. therapeia – îngrijire].

CORTICOTERAPÍE s. f. tratament cu hormoni ai corticosuprarenalei. (< fr. corticothérapie)

corticoterapíe s. f., art. corticoterapía, g.-d. corticoterapíi, art. corticoterapíei

corticoterapíe s. f., art. corticoterapía, g.-d. corticoterapíi, art. corticoterapíei

CORTICO- „scoarță, cortex; cortizon, cortical”. ◊ L. cortex, icis „scoarță” > fr. cortico-, engl. id. > rom. cortico-. □ ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Referitor la zona corticală a suprarenalei. 2. s. m. pl., Hormoni steroizi secretați de corticosuprarenală; ~lipoid (v. lipo-, v. -id), s. m., extract exclusiv lipidic de suprarenală; ~steroid (v. stero-, v. -id), s. m., corticoid (2); ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a hormonilor corticosuprarenali; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizia chirurgicală a scoarței cerebrale; ~trop (v. -trop), s. m., hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează funcția cortexului suprarenal.