COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafața corpurilor metalice de către oxigenul din aerul umed sau de diverse substanțe chimice. ♦ Proces de eroziune a suprafeței unor roci sub acțiunea apelor, a vântului etc. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. corrosion.

coroziune sf [At: LTR² / V: ~osi~ / Pl: ~ni / E: fr corrosion] 1 Proces de oxidare a metalelor pe cale chimică sau electrochimică. 2 (Glg) Eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase.

* COROZIUNE sf. 🔬 Roadere (a metalului de către un acid) [fr.].

COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafața corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substanțe chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub acțiunea apelor, a vântului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.

COROZIUNE, coroziuni, s. f. Proces de alterare, de atacare a metalelor pe cale chimică, sub acțiunea substanțelor corosive (acizi și baze) sau pe cale electrochimică. ♦ Proces de eroziune, prin dizolvare, a unor roci, provocat de acțiunea apelor, a vîntului, a ghețarilor etc. – Pronunțat: -zi-u-.

COROZIUNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimică sau electrochimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. 2. (Geol.) Eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion].

COROZIUNE s. f. 1. degradare chimică a metalelor sub acțiunea substanțelor de natură acidă sau bazică. 2. eroziune a suprafeței rocilor sub acțiunea chimică a soluțiilor apoase. 3. (fig.) distrugere progresivă. (< fr. corrosion)

COROZIUNE ~i f. 1) Proces de distrugere a suprafeței obiectelor de metal sub influența diferitor factori naturali sau artificiali. 2) Eroziune a rocilor sub acțiunea chimică a apei. [Art. coroziunea; G.-D. coroziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. corrosion

coroziune f. lucrarea de a coroade și efectul ei.

*coroziúne f. (lat. corrósio, -ónis. V. eroziune). Acțiunea de a coroade, roadere.

corosiune sf vz coroziune

COROSIUNE s.f. v. coroziune.

coroziune (oxidare) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. coroziunii; pl. coroziuni

coroziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coroziunii; pl. coroziuni

coroziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coroziunii; pl. coroziuni

coroziune

COROZIUNE s. v. eroziune.

COROZIUNE s. (GEOL., GEOGR.) erodare, eroziune, roadere, (pop.) mîncătură, rosătură. (Proces de ~ a solului.)