12 definiții pentru coropcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coropcár sm [At: ȘEZ. II, 224/25 / Pl: ~i / E: coropcă + -ar] (Reg) 1 Negustor ambulant care umblă cu coropca (1) în spate Si: (iuz) boccegiu, mămular, tolbaș. 2 (Pex) Vagabond.

COROPCÁR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.

COROPCÁR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.

COROPCÁR, coropcari, s. m. (Mold.) Negustor ambulant. V. bocceagiu, colportor. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ♦ (Familiar) Hoinar, vagabond. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă. CREANGĂ, A. 66.

COROPCÁR ~i m. 1) înv. Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care își purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare și fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + suf. ~ar

coropcar m. 1. Mold. lipovean care umblă prin sate cu coroapca în spinare; 2. fam. vagabond: ei veni tu acasă, coropcarule! CR.

coropcár m. (d. coropcă). Negustor ambulant, tolbaș, bocceagiŭ, cutier, marfagiŭ, mărunțișar. Fig. Haĭmana, vagabond. V. marchidan, mămular.

tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coropcár (reg.) s. m., pl. coropcári

coropcár s. m., pl. coropcári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROPCÁR s. v. marchitan.

Intrare: coropcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coropcar
  • coropcarul
  • coropcaru‑
plural
  • coropcari
  • coropcarii
genitiv-dativ singular
  • coropcar
  • coropcarului
plural
  • coropcari
  • coropcarilor
vocativ singular
  • coropcarule
  • coropcare
plural
  • coropcarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coropcar

etimologie:

  • Coropcă (puțin folosit „ladă” din limba ucraineană) + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98