opțiuni
  • info

13 definiții pentru coropcar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROPCAR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.

COROPCAR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.

coropcar sm [At: ȘEZ. II, 224/25 / Pl: ~i / E: coropcă + -ar] (Reg) 1 Negustor ambulant care umblă cu coropca (1) în spate Si: (iuz) boccegiu, mămular, tolbaș. 2 (Pex) Vagabond.

COROPCAR, coropcari, s. m. (Mold.) Negustor ambulant. V. bocceagiu, colportor. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ♦ (Familiar) Hoinar, vagabond. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă. CREANGĂ, A. 66.

COROPCAR ~i m. 1) înv. Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care își purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare și fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + suf. ~ar

coropcar m. 1. Mold. lipovean care umblă prin sate cu coroapca în spinare; 2. fam. vagabond: ei veni tu acasă, coropcarule! CR.

coropcár m. (d. coropcă). Negustor ambulant, tolbaș, bocceagiŭ, cutier, marfagiŭ, mărunțișar. Fig. Haĭmana, vagabond. V. marchidan, mămular.

tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coropcar (reg.) s. m., pl. coropcari

coropcar (reg.) s. m., pl. coropcari

coropcar s. m., pl. coropcari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROPCAR s. v. marchitan.

coropcar s. v. MARCHITAN.

Intrare: coropcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coropcar
  • coropcarul
  • coropcaru‑
plural
  • coropcari
  • coropcarii
genitiv-dativ singular
  • coropcar
  • coropcarului
plural
  • coropcari
  • coropcarilor
vocativ singular
  • coropcarule
  • coropcare
plural
  • coropcarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coropcar, coropcarisubstantiv masculin

  • 1. regional Negustor ambulant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bocceagiu marchitan
    • format_quote Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. DLRLC
    • 1.1. familiar Hoinar, vagabond. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hoinar vagabond
      • format_quote Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea altă vorbă. CREANGĂ, A. 66. DLRLC
etimologie:
  • Coropcă (puțin folosit „ladă” din limba ucraineană) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.