Definiția cu ID-ul 329725:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROPCÁR ~i m. 1) înv. Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care își purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare și fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + suf. ~ar