2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corodant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr corrodant] 1-6 sm, a (Substanță) care corodează (1-3) Si: eroziv.

CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.

CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.

CORODÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant].

CORODÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care produce corodare; eroziv. (< fr. corrodant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corodánt s. m., adj. m., pl. corodánți; f. sg. corodántă, pl. corodánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORODÁNT adj., s. v. corosiv.

Intrare: corodant (adj.)
corodant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corodant
  • corodantul
  • corodantu‑
  • corodantă
  • corodanta
plural
  • corodanți
  • corodanții
  • corodante
  • corodantele
genitiv-dativ singular
  • corodant
  • corodantului
  • corodante
  • corodantei
plural
  • corodanți
  • corodanților
  • corodante
  • corodantelor
vocativ singular
plural
Intrare: corodant (s.m.)
corodant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corodant
  • corodantul
  • corodantu‑
plural
  • corodanți
  • corodanții
genitiv-dativ singular
  • corodant
  • corodantului
plural
  • corodanți
  • corodanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corodant

  • 1. (Substanță) care produce corodare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: coroziv

etimologie: