2 intrări

7 definiții

corodánt, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr corrodant] 1-6 sm, a (Substanță) care corodează (1-3) Si: eroziv.

CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.

CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.

corodánt s. m., adj. m., pl. corodánți; f. sg. corodántă, pl. corodánte

CORODÁNT adj., s. v. corosiv.

CORODÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant].

CORODÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care produce corodare; eroziv. (< fr. corrodant)

Intrare: corodant (adj.)
corodant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corodant corodantul corodantă corodanta
plural corodanți corodanții corodante corodantele
genitiv-dativ singular corodant corodantului corodante corodantei
plural corodanți corodanților corodante corodantelor
vocativ singular
plural
Intrare: corodant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corodant corodantul
plural corodanți corodanții
genitiv-dativ singular corodant corodantului
plural corodanți corodanților
vocativ singular
plural