2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORODANT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.
CORODANT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corodant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr corrodant] 1-6 sm, a (Substanță) care corodează (1-3) Si: eroziv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORODANT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORODANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care produce corodare; eroziv. (< fr. corrodant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corodant s. m., adj. m., pl. corodanți; f. sg. corodantă, pl. corodante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORODANT adj., s. v. corosiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
corodant, corodanțisubstantiv masculin corodant, corodantăadjectiv
- 1. (Substanță) care produce corodare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DNsinonime: coroziv
etimologie:
- corrodant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.