2 intrări
7 definiții
corodánt, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr corrodant] 1-6 sm, a (Substanță) care corodează (1-3) Si: eroziv.
CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORODÁNT, -Ă, corodanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce corodare; corosiv. – Din fr. corrodant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corodánt s. m., adj. m., pl. corodánți; f. sg. corodántă, pl. corodánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORODÁNT adj., s. v. corosiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORODÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care produce corodarea; eroziv. [Cf. fr. corrodant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORODÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care produce corodare; eroziv. (< fr. corrodant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: corodant (adj.)
corodant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | corodant | corodantul | corodantă | corodanta |
| plural | corodanți | corodanții | corodante | corodantele | |
| genitiv-dativ | singular | corodant | corodantului | corodante | corodantei |
| plural | corodanți | corodanților | corodante | corodantelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: corodant (s.m.)
corodant substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | corodant | corodantul |
| plural | corodanți | corodanții | |
| genitiv-dativ | singular | corodant | corodantului |
| plural | corodanți | corodanților | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||