cornișă cornice

cornișă

  • 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cornișă dorică.
      surse: DLRLC
  • 2. Mulură proeminentă, așezată sub plafon, deasupra unei uși, ferestre, la o mobilă etc., având rol decorativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 4. Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
    surse: DN geografie
    • 4.1. Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.
      surse: DN

etimologie:

  • limba franceză corniche
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

2 definiții

cornișă f. Arhit. ornament compus din ciubuce trase afară unele peste altele servind de coronament unui zid, dulap, etc. (= fr. corniche).

corníșă f., pl. e (fr. corniche, d. it. cornice. V. corniză). Arh. Ornament compus din cĭubuce în relief în partea de sus a zidurilor, dulapurilor ș. a. Corniză.

Intrare: cornișă
cornișă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornișă cornișa
plural cornișe cornișele
genitiv-dativ singular cornișe cornișei
plural cornișe cornișelor
vocativ singular
plural
cornice
substantiv feminin (F104) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornice cornicea
plural cornice cornicele
genitiv-dativ singular cornice cornicei
plural cornice cornicelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă, așezată sub plafon, deasupra unei uși, ferestre, la o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche.

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche.

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. V. brîu, chenar, ciubuc. Cornișă dorică. – Variantă: corníce (ODOBESCU, S. I 388) s. f.

corníșă s. f., art. corníșa, g.-d. art. corníșei; pl. corníșe

corníșă s. f., art. cornișa, g.-d. art. corníșei; pl. corníșe

CORNÍȘĂ s.f. 1. Partea superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. ♦ Mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 2. (Geogr.) Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ♦ Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. [Var. cornice s.f. / < fr. corniche].

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche)

CORNÍȘĂ ~e f. 1) Partea de sus a pereților unei clădiri, de obicei decorativă, care susține acoperișul și împiedică prelingerea apei de ploaie pe suprafața pereților. 2) Profil liniar decorativ care încadrează în partea superioară o ușă, o fereastră, un dulap etc. 3) Drum paralel cu marginea unei pante abrupte. [G.-D. cornișei] /<fr. corniche

CORNÍCE s. f. v. cornișă.

CORNÍCE s. f. v. cornișă.

CORNÍCE s. f. v. cornișă.

CORNÍCE s.f. v. cornișă.