2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNER2, cornere, s. n. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. – Cuv. engl.

CORNER1, cornere, s. n. Lovitură din colțul terenului, la fotbal, care se acordă echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porți. – Din engl., fr. corner.

CORNER1, cornere, s. n. Lovitură din colțul terenului, la fotbal, care se acordă echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porți. – Din engl., fr. corner.

corner2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg corner] (Ec) Formă simplă de organizare monopolistă, constând într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate.

corner1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg, fr corner] (La fotbal) Lovitură din colțul terenului, acordată echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porți.

CORNER2 s. n. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. – Cuv. engl.

CORNER1 s.n. Lovitură de colț la fotbal, care se acordă echipei în atac dacă mingea depășește linia de poartă, fiind atinsă ultima oară de un jucător din apărare. [< engl., fr. corner].

CORNER2 s.n. (Ec.) Organizație de speculanți care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. [Pl. -re. / < engl. corner].

CORNER1 s. n. lovitură de colț la fotbal care se acordă echipei în atac dacă mingea depășește linia de poartă, atinsă ultima oară de un jucător din apărare. (< engl., fr. corner)

CORNER2 s. n. organizație de speculanți din țările de limbă engleză, care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. (< engl. corner)

CORNER ~e n. 1) (în fotbal) Lovitură de pedeapsă executată din colțul terenului; lovitură de colț. 2) ec. Achiziționare a unor mărfuri cu scopul comercializării acestora la preț de monopol. /<engl. corner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corner (lovitură de colț; organizație monopolistă) s. n., pl. cornere

corner (lovitură de colț, organizație monopolistă) s. n., pl. cornere

corner (econ., sport) s. n., pl. cornere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORNER s. (SPORT) lovitură de colț. (A executa un ~.)

CORNER s. (SPORT) lovitură de colț. (A executa un ~.)

Intrare: corner (econ.)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corner
  • cornerul
  • corneru‑
plural
  • cornere
  • cornerele
genitiv-dativ singular
  • corner
  • cornerului
plural
  • cornere
  • cornerelor
vocativ singular
plural
Intrare: corner (sport)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corner
  • cornerul
  • corneru‑
plural
  • cornere
  • cornerele
genitiv-dativ singular
  • corner
  • cornerului
plural
  • cornere
  • cornerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corner, corneresubstantiv neutru

  • 1. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:

corner, corneresubstantiv neutru

  • 1. Lovitură din colțul terenului, la fotbal, care se acordă echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porți. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.