8 definiții pentru corner (econ.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

córner2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg corner] (Ec) Formă simplă de organizare monopolistă, constând într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate.

CÓRNER2, cornere, s. n. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. – Cuv. engl.

CÓRNER2 s. n. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. – Cuv. engl.

CÓRNER2 s.n. (Ec.) Organizație de speculanți care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. [Pl. -re. / < engl. corner].

CÓRNER2 s. n. organizație de speculanți din țările de limbă engleză, care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. (< engl. corner)

CÓRNER ~e n. 1) (în fotbal) Lovitură de pedeapsă executată din colțul terenului; lovitură de colț. 2) ec. Achiziționare a unor mărfuri cu scopul comercializării acestora la preț de monopol. /<engl. corner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

córner (lovitură de colț, organizație monopolistă) s. n., pl. córnere

córner (econ., sport) s. n., pl. córnere

Intrare: corner (econ.)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corner
  • cornerul
  • corneru‑
plural
  • cornere
  • cornerele
genitiv-dativ singular
  • corner
  • cornerului
plural
  • cornere
  • cornerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corner (econ.)

  • 1. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: