CORNÉE, cornee, s. f. Partea anterioară a membranei externe a ochiului, transparentă, de natură epiteliană^[1], nevascularizată, puternic inervată; (pop.) albul ochiului. [Pr.: -ne-e] – Din fr. cornée.

cornee sf [At: DA / Pl: ~nee / E: fr cornée] Membrană anterioară, transparentă, de natură epitelică^[1], a globului ocular.

CORNÉE, cornee, s. f. Membrana anterioară, transparentă, a ochiului. [Pr.:-ne-e] – Din fr. cornée.

CORNÉE, cornee, s. f. Membrana anterioară, transparentă, a ochiului.

CORNÉE s.f. Membrană transparentă care se găsește în partea de dinainte a ochiului. [Pron. -ne-e. / < fr. cornée, cf. lat. (tunica) cornea].

CORNÉE s. f. membrană anterioară, transparentă, a ochiului. (< fr. cornée, lat. cornea)

CORNÉE ~ f. Membrană anterioară, transparentă a ochiului. [G.-D. corneei; Sil. -ne-e] /<fr. cornée

cornee f. Anat. membrană transparentă a ochiului prin care pătrund razele luminoase.

*cornéĭe f., pl. eĭ (fr. cornée, d. lat. córneus, córnea, córneum, de corn, adică „străveziu”). Anat. Membrana transparentă care acopere lumina ochĭuluĭ.

cornée s. f., art. cornéea, g.-d. art. cornéei; pl. cornée

cornée s. f., art. cornéea, g.-d. art. cornéei; pl. cornée

cornee, pl. cornee

cornee, -nee.

CORNÉE s. (ANAT.) (înv.) linte. (Corneea ochiului.)

CORNEE s. (ANAT.) (înv.) linte. (~ a ochiului.)