6 definiții pentru cornat

CORNÁT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. – Corn1 + suf. -at.

CORNÁT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. – Corn1 + suf. -at.

CORNÁT, -Ă, cornați, -te, adj. (Rar) Cornut. Cămila de-amăruntul își spune știrba toată. -Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvînt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. NEGRUZZI, S. II 296.

cornát (rar) adj. m., pl. cornáți; f. cornátă, pl. cornáte

cornát adj. m., pl. cornáți; f. sg. cornátă, pl. cornáte

cornát, -ă adj. (d. corn). Vechĭ (Cant.). Cornorat orĭ cornut.

Intrare: cornat
cornat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornat cornatul corna cornata
plural cornați cornații cornate cornatele
genitiv-dativ singular cornat cornatului cornate cornatei
plural cornați cornaților cornate cornatelor
vocativ singular
plural