9 definiții pentru cornac

CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac.

CORNÁC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. ext., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329.

cornác s. m., pl. cornáci

CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca].

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac)

cornac m. conducător de elefanți.

*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant.

Intrare: cornac
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornac cornacul
plural cornaci cornacii
genitiv-dativ singular cornac cornacului
plural cornaci cornacilor
vocativ singular
plural