2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cormán sn vz cormană

córman sn vz cormană1

CORMÁN s. n. v. cormană.

corma1 sf [At: DAMÉ, T. 37/ V: ~mănă, ~mână, ~man sn, ~mun sn, ~monă, ~mună, ~mură, ~moră, ~mulă, scormu / Pl: ~ne și ~mene / E: mg kormány] (Reg) 1 Răsturnătoare. 2 Scândură cu care se abate apa la moară. 3 Marginea nesecerată a holdei. 4 Catarg. 5 Ascuțișul securii. 6 Conducător. corectată

cormánă2 sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: ns cf cormalău, curmei] (Reg) Larvă de cărăbuș.

CORMÁNĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) cormán s. n.] – Din magh. kormány.

CORMÁNĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) cormán s. n.] – Din magh. kormány.

CORMÁNĂ, cormane, s. f. Partea plugului care desparte și răstoarnă brazdele; răsturnătoare. Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10. Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: (regional) cormán (PAMFILE, A. R. 36) s. n.

CORMÁNĂ ~e f. Parte a plugului care răstoarnă brazda. /<ung. kormány

cormană f. partea plugului care primește brazda tăiată, o întoarce, frânge și răstoarnă, [Bulg. KORMANA, cârmă].

cormánă f., pl. ane și ene și ănĭ (ung. kormány, cîrmă; sîrb. korman, rus. kormilo, cîrmă, kormá, pupă, d. vsl. krŭma, krŭmilo, cîrmă). Munt. Mold. sud. Cúcură, partea din dreapta (lată și curbă) care, unită cu bîrsa, formează unghĭu brăzdaruluĭ la plug și răstoarnă pămîntu: rămase brazda în urma cormeneĭ (ChN. I, 17). – Și córmănă (Mold. sud), pl. ene; córmună (Cov.), pl. e și ĭ, córmură (Rn.), pl. ĭ; cormán (Munt. Mold. sud), n., pl. e, și córman (Trans.), pl. e. V. plaz și raz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cormánă s. f., g.-d. art. cormánei; pl. cormáne

cormánă s. f., g.-d. art. cormánei; pl. cormáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORMÁNĂ s. (TEHN.) răsturnătoare.

CORMA s. (TEHN.) răsturnătoare, (reg.) cătușă, cucură, lespede, poliță. (~ la plug.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cormánă (cormáne), s. f.1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cormán, cormane, (cormană), s.n. – (reg.) 1. Cârmă. 2. Volan. 3. Ghidon de bicicletă. 4. Parte componentă a plugului, care răstoarnă brazda. – Din magh. kormány „cârmă”, scr. korman, sl. krǔma, krǔmilo „cârmă” (Scriban, DEX, MDA).

cormánă2, cormáne, s.f. (reg.) larvă de cărăbuș, vierme.

cormánă1, cormáne, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORMAN, subst. cormană (DLR) (16 A I 536; 13-15 B 173, 221; 16 B I 85, IV 343).

arată toate definițiile

Intrare: Corman
Corman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Corman
Intrare: cormană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corma
  • cormana
plural
  • cormane
  • cormanele
genitiv-dativ singular
  • cormane
  • cormanei
plural
  • cormane
  • cormanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corman
  • cormanul
  • cormanu‑
plural
  • cormane
  • cormanele
genitiv-dativ singular
  • corman
  • cormanului
plural
  • cormane
  • cormanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cormană corman

  • 1. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsturnătoare 2 exemple
    exemple
    • Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10.
      surse: DLRLC
    • Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: