2 intrări

12 definiții

corintián, ~ă [At: DA / P: ~ti-an / Pl: ~iéni, ~iéne / E: fr corinthien] 1 a Corintic. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația Corintului. 4-5 smf, a (Om) originar din Corint. 6 smp Populația care locuiește în Corint. 7-8 a Care aparține Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (4-5). 9-10 Privitor la corint sau Corintieni (5) Si: corintic (6-7). 11-12 Care este specific Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (8-9). 13 Care provine din Corint Si: corintic (10).

CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Corint. 2. Adj. Corintic. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj. Corintic. – Pronunțat: -ti-an.

corintián (-ti-an) adj. m., s. m., pl. corintiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. corintiánă, pl. corintiéne

corintián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. corintiéni (sil. -ti-eni); f. sg. corintiánă, pl. corintiéne

CORINTIÁN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien].

CORINTIÁN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien)

corintian a. din Corint: ordin corintian, cel mai bogat dintre cele 5 ordine de arhitectură greacă, în care capitelul e ornat de două rânduri de frunze de acant.

*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice.

corinteán, ~ă smf, a [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / Pl: ~eni, ~ene / E: ns cf corintian] 1-13 Corintian (1-13).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

corinteán, -ă, corinteni, -e s. m. și f. Locuitor al orașului Corint. ◊ Epistolele întâi și a doua ale sf. apostol Pavel către corinteni = două epistole (16 și respectiv 13 capitole) trimise de Pavel în urma veștilor primite că locuitorii din Corint s-au împărțit după simpatii (unii pentru Pavel, alții pentru Petru) și tindeau spre dezbinare. În ele se lămurește, printre altele, problema harismelor și a harismaticilor, a învierii morților și a Parusiei și se amintește de pătimirile apostolului pentru slujirea lui Hristos și mântuirea lor în luptă cu iudaizanții și cu păgânismul. – Din Corint (n. pr.).

Intrare: corintian (adj.)
corintian adjectiv
  • silabație: -ti-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corintian corintianul corintia corintiana
plural corintieni corintienii corintiene corintienele
genitiv-dativ singular corintian corintianului corintiene corintienei
plural corintieni corintienilor corintiene corintienelor
vocativ singular
plural
Intrare: corintian (s.m.)
  • silabație: -ti-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corintian corintianul
plural corintieni corintienii
genitiv-dativ singular corintian corintianului
plural corintieni corintienilor
vocativ singular
plural