13 definiții pentru corintian / corintean (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORINTIAN, -Ă, corintieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Corint. 2. Adj. Corintic. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

corintian, ~ă [At: DA / P: ~ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr corinthien] 1 a Corintic. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația Corintului. 4-5 smf, a (Om) originar din Corint. 6 smp Populația care locuiește în Corint. 7-8 a Care aparține Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (4-5). 9-10 Privitor la Corint sau Corintieni (5) Si: corintic (6-7). 11-12 Care este specific Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (8-9). 13 Care provine din Corint Si: corintic (10). corectat(ă)

CORINTIAN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

CORINTIAN, -Ă, corintieni, -e, adj. Corintic. – Pronunțat: -ti-an.

CORINTIAN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien].

CORINTIAN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien)

corintian a. din Corint: ordin corintian, cel mai bogat dintre cele 5 ordine de arhitectură greacă, în care capitelul e ornat de două rânduri de frunze de acant.

*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice.

corintean, ~ă smf, a [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / Pl: ~eni, ~ene / E: ns cf corintian] 1-13 Corintian (1-13).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!corintian (desp. -ti-an)/(relig.) corintean adj. m., s. m., pl. corintieni (desp. -ti-eni) / corinteni; adj. f., s. f. corintiană/corintea, pl. corintiene/corintene (Epistola către corinteni)

corintian (-ti-an) adj. m., s. m., pl. corintieni (-ti-eni); adj. f., s. f. corintiană, pl. corintiene

corintian adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. corintieni (sil. -ti-eni); f. sg. corintiană, pl. corintiene

Intrare: corintian / corintean (adj.)
corintian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ti-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintian
  • corintianul
  • corintianu‑
  • corintia
  • corintiana
plural
  • corintieni
  • corintienii
  • corintiene
  • corintienele
genitiv-dativ singular
  • corintian
  • corintianului
  • corintiene
  • corintienei
plural
  • corintieni
  • corintienilor
  • corintiene
  • corintienelor
vocativ singular
plural
corintean2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintean
  • corinteanul
  • corinteanu‑
  • corintea
  • corinteana
plural
  • corinteni
  • corintenii
  • corintene
  • corintenele
genitiv-dativ singular
  • corintean
  • corinteanului
  • corintene
  • corintenei
plural
  • corinteni
  • corintenilor
  • corintene
  • corintenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corintian, corintia / corintean, corinteaadjectiv

  • 1. Corintic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corintic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.