10 definiții pentru corimb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corímb sn [At: COSTINESCU / V: ~bă sf / Pl: ~e / E: fr corymbe, lat corymbus] Inflorescență în formă de umbrelă.

CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.

CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.

CORÍMB s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. ◊ Fig. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă în corimb. ODOBESCU, S. III 55.

CORÍMB s.n. Inflorescență în formă de umbelă. [< fr. corymbe, cf. gr. korymbos – ciorchine].

CORÍMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine)

corimb m. Bot. modul cum sunt natural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pildă florile ghiorghinului.

*corímb m. (vgr. kórymbos). Bot. Strugure de florĭ saŭ de fructe, ca florile păruluĭ ș. a. V. cĭorchin și strobil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corímb s. n., pl. corímbe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORÍMB (< fr; {s} gr. korymbos „ciorchine”) s. n. Inflorescență în care pedicelii florilor stau așezați în lungul unui ax principal și sînt de lungime inegală, astfel încît florile se află aproape la același nivel.

Intrare: corimb
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corimb
  • corimbul
  • corimbu‑
plural
  • corimbe
  • corimbele
genitiv-dativ singular
  • corimb
  • corimbului
plural
  • corimbe
  • corimbelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corimb

  • 1. Inflorescență în formă de umbrelă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • figurat O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă în corimb. ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC

etimologie: