CORIBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibele, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante.

coribant sm [At: DN³ / Pl: ~nți / E: fr corybante] Preot al zeiței grecești Cibele.

CORIBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante.

CORIBANT s.m. Preot al zeiței antice Cibele, al cărei cult avea caracterul unor orgii exaltate. [< lat. corybante, gr. korybas].

CORIBANT s. m. 1. (în Grecia antică) preot al zeiței Cibele, cu un cult orgiastic. 2. (fig.) chefliu, petrecăreț. (< fr. corybante, gr. korybas, -antos)

*coribánt m. (vgr. korýbas, -ýbantos, d. korýpto, daŭ din cap, zburd). Preut al zeițeĭ Cibela din Frigia.

coribant s. m., pl. coribanți

coribant s. m., pl. coribanți

coribant s. m., pl. coribanți

coribant, coribanți s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, socotit ființă supraumană, care executa un dans ritual frenetic în acompaniament muzical strident, încheiat cu cădere în extaz. – Din fr. corybante.

CORÍBANȚI (KORIBANTES) (în mitologia greacă), divinități masculine de origine asiatică. Cultul lor prevedea dansuri războinice și manifestări orgiastice.