7 definiții pentru coriaceu

CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur; zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus.

CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur; zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus.

coriacéu (-ri-a-) adj. m., pl. coriacéi; f. sg. și pl. coriacée

coriacéu adj. m. (sil. -ri-a-), pl. coriacéi; f. sg. și pl. coriacée

CORIACÉU, -ÉE adj. (Rar) Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ (Bot.; despre un organ) Rezistent și elastic. ♦ (Fig.) Tenace, dur; zgârcit. [Pron. -ri-a-ceu. / < fr. coriace, cf. lat. corium – piele].

CORIACÉU, -ÉE adj. 1. care are constituția pielii. ◊ (bot.; despre un organ) rezistent și elastic. 2. (fig.) tenace, dur; zgârcit. (< fr. coriacé, lat. coriaceus)

coriacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (fr. coriacée și coriace, it. coriáceo, d. lat. corium, pele [!] [în industrie]. De aspectu și tăria peliĭ: carne, frunze coriacee.

Intrare: coriaceu
coriaceu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coriaceu coriaceul coriacee coriaceea
plural coriacei coriaceii coriacee coriaceele
genitiv-dativ singular coriaceu coriaceului coriacee coriaceei
plural coriacei coriaceilor coriacee coriaceelor
vocativ singular
plural