3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORHĂNÍT s. n. (Reg.) Transport al buștenilor de la locul de unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. – V. corhăni.

corhănit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: corhăni] (D. bușteni) Transportat cu țapina.

corhănit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: corhăni] (Reg) Transport al buștenilor prin târâre sau rostogolire cu ajutorul țapinei.

CORHĂNÍT s. n. Transport al buștenilor de la locul unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec.

CORHĂNÍ, corhănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A deplasa buștenii cu țapina. – De la corhană.

corhăni1 vt [At: ȘEZ. XXIII, 42 / Pzi: ~nésc / E: corhană1] (Reg) A transporta buștenii cu țapina, prin rostogolire sau târâre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corhăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și pl. corhănésc, imperf. 3 sg. corhăneá; conj. prez. 3 să corhăneáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corhăní, corhănesc, vb. tranz. – (reg.) A trage, a tracta bușteni din pădure cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei, 2002: 317). – Din corhan, corhană „râpă” (MDA).

corhăní, corhănesc, vb. tranz. – A trage, a tracta bușteni din pădure cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei 2002: 317). – Din corhan „râpă” + -i.

Intrare: corhănit (part.)
corhănit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corhănit
  • corhănitul
  • corhăni
  • corhănita
plural
  • corhăniți
  • corhăniții
  • corhănite
  • corhănitele
genitiv-dativ singular
  • corhănit
  • corhănitului
  • corhănite
  • corhănitei
plural
  • corhăniți
  • corhăniților
  • corhănite
  • corhănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: corhănit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corhănit
  • corhănitul
  • corhănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corhănit
  • corhănitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: corhăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corhăni
  • corhănire
  • corhănit
  • corhănitu‑
  • corhănind
  • corhănindu‑
singular plural
  • corhănește
  • corhăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corhănesc
(să)
  • corhănesc
  • corhăneam
  • corhănii
  • corhănisem
a II-a (tu)
  • corhănești
(să)
  • corhănești
  • corhăneai
  • corhăniși
  • corhăniseși
a III-a (el, ea)
  • corhănește
(să)
  • corhănească
  • corhănea
  • corhăni
  • corhănise
plural I (noi)
  • corhănim
(să)
  • corhănim
  • corhăneam
  • corhănirăm
  • corhăniserăm
  • corhănisem
a II-a (voi)
  • corhăniți
(să)
  • corhăniți
  • corhăneați
  • corhănirăți
  • corhăniserăți
  • corhăniseți
a III-a (ei, ele)
  • corhănesc
(să)
  • corhănească
  • corhăneau
  • corhăni
  • corhăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corhănit (s.n.)

  • 1. regional Transport al buștenilor de la locul de unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • vezi corhăni
    surse: MDA2 DEX '09

corhăni corhănire

  • 1. regional A deplasa buștenii cu țapina.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • de la corhană
    surse: MDA2 DEX '09