CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.

CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.

coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii

coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii

CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].

CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)

*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.