10 definiții pentru coreu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COREU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
COREU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COREU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COREU s. m. troheu. (< lat. choreus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
choreu sn vz coreu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHOREU s.n. v. coreu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coreu s. m., art. coreul; pl. corei, art. coreii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coreu s. m., art. coreul; pl. corei, art. coreii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coreu s. m., art. coreul; pl. corei, art. coreii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
choreu v. troheu.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coreu, coreisubstantiv masculin
- 1. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: troheu
etimologie:
- choreus DEX '09 DEX '98 DN
- chorée DEX '09 DEX '98 DN