7 definiții pentru coreu
CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: coreu
coreu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)