opțiuni

9 definiții pentru coreu choreu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.

CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.

CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].

CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)

*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.

choréu sn vz coreu

CHORÉU s.n. v. coreu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii

coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

choreu v. troheu.

Intrare: coreu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreu
  • coreul
  • coreu‑
plural
  • corei
  • coreii
genitiv-dativ singular
  • coreu
  • coreului
plural
  • corei
  • coreilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • choreu
  • choreul
  • choreu‑
plural
  • chorei
  • choreii
genitiv-dativ singular
  • choreu
  • choreului
plural
  • chorei
  • choreilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coreu choreu

  • 1. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: troheu

etimologie: