2 intrări
15 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corespundere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: corespunde] Corespondență (1).
CORESPÚNDERE s.f. Faptul de a corespunde. [< corespunde].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe. 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [Part. corespuns] – Din fr. correspondre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corespúnde vi [At: MARCOVICI, D. 470/ 26 / V: (înv) ~răs~, conr~ / Pzi: ~púnd / E: fr correspondre] 1 A fi conform cu ceva Si: a se potrivi. 2 A răspunde la așteptări, dorințe, speranțe. 3 A comunica cu ceva. 4 A fi situat în același plan cu ceva. 5 A se afla în dreptul altui obiect. 6 (Înv) A răspunde sentimentelor cuiva. 7 A comunica cu... 8 A fi așezat simetric în dreptul altcuiva. 9 A coresponda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORESPÚNDE, corespúnd, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «cu», «în» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva), a se potrivi (cu sau la ceva), a răspunde la așteptări, dorințe sau speranțe. Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2. Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevărului = a fi conform cu adevărul, a fi exact. Afirmația aceasta nu corespunde adevărului. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj. – Forme gramaticale: perf. s. corespunsei, part. corespuns.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. A fi în legătură sau în comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd, perf. s. -nsei, part. -ns. / cf. fr. correspondre, it. corrispondere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la așteptări. 2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva. (< fr. correspondre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calități. 2) A fi în raport de simetrie; a fi pe același plan. /<fr. correspondre, lat. correspondere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corespunde v. 1. a fi în conformitate de sentimente, de idei; 2. a fi în comunicație: această cameră corespunde cu o galerie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corespúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 să corespúndă; ger. corespunzấnd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. și pl. corespúndă; ger. corespunzând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORESPUNDE vb. 1. a concorda, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Mold. și Bucov.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.) 2. a cadra, a merge, a se potrivi, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corespúnde (corespúnd, corespúns), vb. – 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi. – 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere, asimilat la conjug. lui răspunde. Este dublet al lui coresponda, vb. (Trans., din germ. korrespondieren) și corespondarisi, vb. (sec. XVIII), cu terminația din ngr. – Der. corespunzător, adj. (care corespunde; conform); corespondent, adj.; corespondență, s. f., din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V627) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
corespundere
- 1. Faptul de a corespunde.surse: DN
etimologie:
- corespundesurse: DN
corespunde
- 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la așteptări, la dorințe sau la speranțe.exemple
- Dezvoltarea relațiilor economice internaționale, pe baza satisfacerii intereselor reciproce și a respectării independenței fiecărei țări, corespunde de asemenea dorinței tuturor popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.surse: DLRLC
- [Sindicatele] lămuresc masele că politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii, că ea garantează îndeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/2.surse: DLRLC
- Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele. IBRĂILEANU, A. 154.surse: DLRLC
- N-ai spus nimic... despre o altă pasăre pe care mulți la noi o confundă cu graurele, din cauză că ea poartă pe franțuzește un nume ce s-ar crede că corespunde cu al acestuia. ODOBESCU, S. III 24.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Afirmația aceasta nu corespunde adevărului.surse: DLRLC
-
-
- 2. A fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în același plan cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Fiecărei camere de la parter îi corespunde una la etaj.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză correspondresurse: DEX '09 DEX '98 DN