coresponda vi [At: STAMATI, D. / V: ~pun~ / Pzi: ~dez / E: cf ger korrespondieren, fr correspondre] A comunica cu cineva prin intermediul scrisorilor Si: (înv) a corespondarisi, a corespondelui, a corespunde (8).

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica prin Scrisori cu cineva, a fi în (sau a ține, a avea) corespondență cu cineva; a-și scrie, unul altuia. Alecsandri coresponda cu Ghica. – Variantă: (învechit) corespundá (GHICA, A. 238) vb. I.

CORESPONDÁ vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var. corespunda vb. I. / cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre].

CORESPONDÁ vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ. korrespondieren)

A CORESPONDÁ ~éz intranz. A întreține relații prin corespondență. /<germ. korrespondieren, fr. corespondre

corespondà v. a fi în corespondență, a face schimb de scrisori, a se afla în daraveri cu cineva.

corespunda v vz coresponda

CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.

corespondá (a ~) vb., ind. prez. 3 corespondeáză

corespondá vb., ind. prez. 1 sg. corespondéz, 3 sg. și pl. corespondeáză

CORESPONDÁ vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)

CORESPONDA vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)