16 definiții pentru coresponda corespunda

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [Var.: (înv.) corespundá vb. I] – Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondență cu cineva. [Var.: (înv.) corespundá vb. I] – Cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre.

CORESPONDÁ, corespondez, vb. I. Intranz. A comunica prin Scrisori cu cineva, a fi în (sau a ține, a avea) corespondență cu cineva; a-și scrie, unul altuia. Alecsandri coresponda cu Ghica. – Variantă: (învechit) corespundá (GHICA, A. 238) vb. I.

corespondá (a ~) vb., ind. prez. 3 corespondeáză

corespondá vb., ind. prez. 1 sg. corespondéz, 3 sg. și pl. corespondeáză

CORESPONDÁ vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)

CORESPONDÁ vb. I. intr. A fi în corespondență, a comunica prin scrisori cu cineva. [Var. corespunda vb. I. / cf. germ. korrespondieren, fr. correspondre].

CORESPONDÁ vb. intr. a fi în corespondență cu cineva. (< germ. korrespondieren)

A CORESPONDÁ ~éz intranz. A întreține relații prin corespondență. /<germ. korrespondieren, fr. corespondre

corespondà v. a fi în corespondență, a face schimb de scrisori, a se afla în daraveri cu cineva.

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I v. coresponda.

CORESPUNDÁ vb. I. v. coresponda.

*corespúnd, -úns, a -únde v. intr. (mlat. cor-respondére. V. răspund). Întrețin o corespondență: corespund cu cineva pin [!] scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic, îs în comunicațiune: aceste camere corespund între ele; Mă potrivesc: unghĭurĭ corespondente, gîndurile voastre corespund.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORESPONDÁ vb. a(-și) scrie. (~ regulat între ei.)

Intrare: coresponda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coresponda corespondare corespondat corespondând singular plural
corespondea corespondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corespondez (să) corespondez corespondam corespondai corespondasem
a II-a (tu) corespondezi (să) corespondezi corespondai corespondași corespondaseși
a III-a (el, ea) corespondea (să) corespondeze coresponda corespondă corespondase
plural I (noi) corespondăm (să) corespondăm corespondam corespondarăm corespondaserăm, corespondasem*
a II-a (voi) corespondați (să) corespondați corespondați corespondarăți corespondaserăți, corespondaseți*
a III-a (ei, ele) corespondea (să) corespondeze corespondau coresponda corespondaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corespunda corespundare corespundat corespundând singular plural
corespundea corespundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corespundez (să) corespundez corespundam corespundai corespundasem
a II-a (tu) corespundezi (să) corespundezi corespundai corespundași corespundaseși
a III-a (el, ea) corespundea (să) corespundeze corespunda corespundă corespundase
plural I (noi) corespundăm (să) corespundăm corespundam corespundarăm corespundaserăm, corespundasem*
a II-a (voi) corespundați (să) corespundați corespundați corespundarăți corespundaserăți, corespundaseți*
a III-a (ei, ele) corespundea (să) corespundeze corespundau corespunda corespundaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)