12 definiții pentru corepetitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

corepetitor, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: lm correpetitor] 1 Meditator. 2 Persoană care acompaniază la pian un cântăreț, un dansator etc.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat. sc. correpetitor].

COREPETITÓR, -OÁRE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului. (< lat. correpetitor)

COREPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; repetitor. /co- + repetitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corepetitór s. m., pl. corepetitóri

corepetitór s. m., pl. corepetitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COREPETITÓR s. v. repetitor.

COREPETITOR s. (MUZ.) repetitor. (~ la operă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corepetitor, pianist acompaniator care ajută soliștii* – în orele de studiu – la însușirea pieselor de repertoriu. Pe lângă un dezvoltat simț al stilurilor*, c. trebuie să dispună de o mare ușurință în lectura la prima vedere a partiturilor. V. acompaniament.

Intrare: corepetitor
corepetitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorul
  • corepetitoru‑
plural
  • corepetitori
  • corepetitorii
genitiv-dativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorului
plural
  • corepetitori
  • corepetitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corepetitor, -oare corepetitoare corepetitor

  • 1. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: repetitor un exemplu
    exemple
    • Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Co- + repetitor
    surse: DEX '09 DEX '98