12 definiții pentru corepetitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

corepetitor, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: lm correpetitor] 1 Meditator. 2 Persoană care acompaniază la pian un cântăreț, un dansator etc.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat. sc. correpetitor].

COREPETITÓR, -OÁRE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului. (< lat. correpetitor)

COREPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; repetitor. /co- + repetitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corepetitor s. m., pl. corepetitori

corepetitór s. m., pl. corepetitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COREPETITOR s. (MUZ.) repetitor. (~ la operă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corepetitor, pianist acompaniator care ajută soliștii* – în orele de studiu – la însușirea pieselor de repertoriu. Pe lângă un dezvoltat simț al stilurilor*, c. trebuie să dispună de o mare ușurință în lectura la prima vedere a partiturilor. V. acompaniament.

Intrare: corepetitor
corepetitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorul
  • corepetitoru‑
plural
  • corepetitori
  • corepetitorii
genitiv-dativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorului
plural
  • corepetitori
  • corepetitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corepetitor, corepetitorisubstantiv masculin
corepetitoare, corepetitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: repetitor
    • format_quote Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul. DLRLC
etimologie:
  • Co- + repetitor DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.