11 definiții pentru corepetitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corepetitor, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: lm correpetitor] 1 Meditator. 2 Persoană care acompaniază la pian un cântăreț, un dansator etc.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat. sc. correpetitor].

COREPETITÓR, -OÁRE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului. (< lat. correpetitor)

COREPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; repetitor. /co- + repetitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corepetitoáre s. f., g.-d. art. corepetitoárei; pl. corepetitoáre

corepetitoáre s. f. → repetitoare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COREPETITÓR s. v. repetitor.

COREPETITOR s. (MUZ.) repetitor. (~ la operă.)

Intrare: corepetitoare
corepetitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetitoare
  • corepetitoarea
plural
  • corepetitoare
  • corepetitoarele
genitiv-dativ singular
  • corepetitoare
  • corepetitoarei
plural
  • corepetitoare
  • corepetitoarelor
vocativ singular
plural

corepetitor, -oare corepetitoare corepetitor

  • 1. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: repetitor un exemplu
    exemple
    • Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Co- + repetitor
    surse: DEX '09 DEX '98