coreligionár, ~ă smf [At: GHICA, S. 384 / P: ~gi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr coréligionnaire] Persoană care are aceeași religie cu o alta.

CORELIGIONÁR, -Ă, coreligionari, -e, s. m. și f. persoană care are aceeași, credință religioasă cu alta, considerată în raport cu aceasta. Zărind un preot bătrîn, m-am dus drept către dînsul... dovedind locuitorilor că eram un coreligionar. GHICA, S. 384. – Pronunțat: -gi-o-.

CORELIGIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană de aceeași religie cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Cf. fr. coreligionnaire].

CORELIGIONÁR, -Ă s. f. cel care este de aceeași religie cu altul. (< fr. coreligionnaire)

CORELIGIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare dintre adepții aceleiași religii în raport unul față de altul. [Sil. -gi-o-] /<fr. coreligionnaire

*coreligionár, -ă adj. și s. (co și religionar). Care e de aceĭașĭ religiune cu alțiĭ. Pin ext. Coreligionar politic.

coreligionáră (-gi-o-) s. f., g.-d. art. coreligionárei; pl. coreligionáre

coreligionáră s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art. coreligionárei; pl. coreligionáre

coreligionar.