2 intrări

15 definiții

corelát2, -ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 37 / Pl: ~áți, ~e / E: corela] 1 Care se află în corelație. 2 Care este pus în corelație cu ceva.

corelát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: corela] Punere în corelație (1) a două fapte, situații etc. Și: corelare.

CORELÁT, -Ă, corelați, -te, adj. Care se află sau este pus în corelație cu ceva. – V. corela.

CORELÁT, -Ă, corelați, -te, adj. Care se află sau este pus în corelație cu ceva. – V. corela.

CORELÁT, -Ă, corelați, -te, adj. Care se află sau este pus în corelație cu ceva.

CORELÁT, -Ă adj. Care se află, este pus în corelație cu ceva. [Cf. fr. corrélé].

corelá [At: V. ROM. sept.-oct. 1939, 8 / Pzi: -léz / E: corelație] 1 vt A stabili o corelație între două fapte, situații. 2 vr A fi în corelație.

CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.

CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.

corelá (a ~) vb., ind. prez. 3 coreleáză

corelá vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. și pl. coreleáză

CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație].

CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)

A CORELÁ ~éz 1. tranz. A pune în corelație; a face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în corelație; a se afla în legătură reciprocă. /Din corelație

Intrare: corela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corela corelare corelat corelând singular plural
corelea corelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corelez (să) corelez corelam corelai corelasem
a II-a (tu) corelezi (să) corelezi corelai corelași corelaseși
a III-a (el, ea) corelea (să) coreleze corela corelă corelase
plural I (noi) corelăm (să) corelăm corelam corelarăm corelaserăm, corelasem*
a II-a (voi) corelați (să) corelați corelați corelarăți corelaserăți, corelaseți*
a III-a (ei, ele) corelea (să) coreleze corelau corela corelaseră
Intrare: corelat
corelat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corelat corelatul corela corelata
plural corelați corelații corelate corelatele
genitiv-dativ singular corelat corelatului corelate corelatei
plural corelați corelaților corelate corelatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)