7 definiții pentru coreic

CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) 1. Adj. Care se referă la coree, care ține de coree. 2. S. m. și f. Bolnav de coree. – Din fr. choréique.

CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique.

!coréic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. coréici; adj. f., s. f. coréică, pl. coréice

coréic adj. m. (sil. -re-ic), pl. coréici; f. sg. coréică, pl. coréice

CORÉIC1, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de coree. [Pron. -re-ic. / < fr. choréique].

CORÉIC2, -Ă adj. (Rar) Coregrafic. [Pron. -re-ic. / < it. coreico].

CORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de coree. (< fr. choréique)

Intrare: coreic
coreic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coreic coreicul coreică coreica
plural coreici coreicii coreice coreicele
genitiv-dativ singular coreic coreicului coreice coreicei
plural coreici coreicilor coreice coreicelor
vocativ singular
plural