2 intrări
13 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. (În forma accentuată corectór) Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
corector, ~oare [At: LTR / A și: ~rector / Pl: ~i, ~oare / E: fr correcteur, lat corrector] 1 smf Persoană care face corectură (1) la o publicație. 2 sn (Teh) Aparat automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori-oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu însemnarea și îndreptarea greșelilor de tipar pe o tipăritură provizorie, pe o corectură. A fost angajat corector la o tipografie. – Accentuat și: corectór.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face corectura la o carte, la o publicație etc. // s.n. Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcționare al unui sistem tehnic. [Cf. fr. correcteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTÓR2, -OÁRE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcționare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORÉCTOR1, -OÁRE s. m. f. cel care face corectura (1). (< fr. correcteur, lat. corrector)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORECTÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, lat. corrector
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*corectór, -oáre s. (lat. corrector). Îndreptător (maĭ ales al greșelilor de tipar).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corectoáre s. f., g.-d. art. corectoárei; pl. corectoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corectoáre s. f., g.-d. art. corectoárei; pl. corectoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corectór2 (aparat) s. n., pl. corectoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corectór (aparat) s. n., pl. corectoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corector, -oare (persoană) corectoare
- 1. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.exemple
- A fost angajat corector la o tipografie.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză correcteursurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină correctorsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
corector (s.n.)
- 1. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză correcteursurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină correctorsurse: DEX '98 DEX '09