3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cordítă2 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr chordite] (Med; sîs ~ trofică) Afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal.

cordi1 sf [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr cordite] Exploziv obținut din nitroglicerină și nitroceluloză.

CORDÍTĂ2, cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite.

CORDÍTĂ2, cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite.

CORDÍTĂ1 s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. – Din fr. cordite.

CORDÍTĂ1 s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. – Din fr. cordite.

CORDÍTĂ2 s.f. (Med.) Inflamația unei coarde vocale. [< fr. chordite, cf. gr. chorde – coardă].

CORDÍTĂ1 s.f. Pulbere explozivă fără fum, preparată din nitroglicerină, fulmicoton și petrolatum. [< fr. cordite].

CORDÍTĂ1 s. f. exploziv brizant pe bază de nitroceluloză și nitroglicerină. (< fr. cordite)

CORDÍTĂ2 s. f. inflamație a coardelor vocale. (< fr. chordite)

CORDÍTĂ ~e f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. /<fr. cordite

cordí [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~désc / E: coardă1] 1 vr (Nob) A se strânge. 2 vt (Arg) A avea raporturi sexuale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cordítă s. f., pl. cordíte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cordí (-désc, -ít), vb. – A avea contact carnal, a copula. Țig. kur-, part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară. – Der. coardă, s. f. (prostituată); cordeală, s. f. (copulație). Sînt cuvinte de argou.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cordi, cordesc v. r. a avea contact sexual

Intrare: cordită (med.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordi
  • cordita
plural
  • cordite
  • corditele
genitiv-dativ singular
  • cordite
  • corditei
plural
  • cordite
  • corditelor
vocativ singular
plural
Intrare: cordită (substanță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordi
  • cordita
plural
  • cordite
  • corditele
genitiv-dativ singular
  • cordite
  • corditei
plural
  • cordite
  • corditelor
vocativ singular
plural
Intrare: cordit
cordit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordit
  • corditul
  • corditu‑
  • cordi
  • cordita
plural
  • cordiți
  • cordiții
  • cordite
  • corditele
genitiv-dativ singular
  • cordit
  • corditului
  • cordite
  • corditei
plural
  • cordiți
  • cordiților
  • cordite
  • corditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cordită (med.)

  • 1. medicină (în) sintagmă Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie:

cordită (substanță)

  • 1. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: