3 intrări

9 definiții

CORDI-, -CORDÍE elem. „inimă”. (< fr. cordi-, cf. lat. cor, -dis)

cordí (-désc, -ít), vb. – A avea contact carnal, a copula. Țig. kur-, part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară. – Der. coardă, s. f. (prostituată); cordeală, s. f. (copulație). Sînt cuvinte de argou.

cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.

cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORDI- „inimă, cordat”. ◊ L. cor, cordis „inimă” > fr. cordi-, engl. id. > rom. cordi-.~form (v. -form), adj., în formă de inimă; sin. cardioid.

Cord/i, -u v. G o r d i e I 5.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cordi, cordesc v. r. a avea contact sexual

Intrare: Cordi
Cordi
Intrare: cordi (verb)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cordi cordire cordit cordind singular plural
cordește cordiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cordesc (să) cordesc cordeam cordii cordisem
a II-a (tu) cordești (să) cordești cordeai cordiși cordiseși
a III-a (el, ea) cordește (să) cordească cordea cordi cordise
plural I (noi) cordim (să) cordim cordeam cordirăm cordiserăm, cordisem*
a II-a (voi) cordiți (să) cordiți cordeați cordirăți cordiserăți, cordiseți*
a III-a (ei, ele) cordesc (să) cordească cordeau cordi cordiseră
Intrare: cordi (pref.)
cordi (pref.)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)