2 intrări

19 definiții

cordeá sf [At: NEGRUZZI, S. I, 195 / V: ~élă / Pl: ~éle / E: ngr ϰορδελλα] (Înv) Panglică îngustă care servește ca ornament (la gât, la pălărie, în păr etc.). 2 (Bot; lpl) Iarbă-albă. 3 (Bot; îc) ~-roșie Planta Catocala sponsa. 4 (Zlg) Tenie. 5 (Iht) Pește marin în formă de panglică, cu aripioarele dorsale codate iar cele anale contopite (Ophidion barbatum). 6 Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 7 Cordină.

CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.). 2. (Zool.) Tenie. 3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codală și anală contopite (Ophidion barbatum). [Var.: (înv.) cordélă s. f.] – Din ngr. kordélla.

CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.). 2. (Zool.) Tenie. 3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codată și anală contopite (Ophidion barbatum). [Var.: (înv.) cordélă] – Din ngr. kordélla.

CORDEÁ, cordele, s. f. (Mold.) 1. Panglică îngustă, de lină sau de mătase, care servește ca ornament (legată în păr, la gît, la pălărie, etc.). Puse mîndră... pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gîturile fetelor. EMINESCU, N. 5. Vezi cel părău care... seamănă de departe cu o cordea albă? NEGRUZZI, S. I 195. Să puie la gît mărgele... Paftaluțe și cordele. ALECSANDRI, P. P. 349. 2. Tenie. – Variantă: (învechit) cordelă (NEGRUZZI, S. X 60) s. f.

cordeá s. f., art. cordeáua, g.-d. art. cordélei; pl. cordéle, art. cordélele

cordeá (panglică) s. f., art. cordeáua, g.-d. art. cordélei; pl. cordéle

CORDEÁ s. v. panglică, tenie.

cordeá (cordéle), s. f.1. Bentiță, panglică. – 2. Plantă (Bandingera arundinacea). – 3. Tenie. – Mr. curcudeauă. Ngr. ϰορδέλα (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Tiktin; Gáldi 167), din it. cordella; cf. tc. kordela.Der. cordelat, adj. (împodobit cu panglici); cordelar, s. m. (negustor de mărunțișuri); cordelărie, s. f. (mercerie). Este dublet al lui cordelă, s. f. (pește marin, Leptocephalus conger), din același cuvînt gr.

CORDEÁ ~éle f. 1) Fâșie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); panglică. 2) Vierme plat și foarte lung care parazitează în intestinul subțire al mamiferelor și al omului; tenie; panglică. 3) Pește teleostian marin în formă de panglică. [Art. cordeaua; G.-D. cordelei; Sil. cor-dea] /<ngr. kordélla

cordea f. Mold. 1. panglică; 2. tenia; 3. un fel de joc în cărți: juca parola sau cordeaua AL. [It. CORDELLA, printr’un intermediar grec modern].

cordeá și cordícă f., pl. ele (ngr. kordélla și kurdélla, turc kordela, d. it. cordella, dim. d. corda, funie, coardă; pol. kordel. Cp. cu sardea). Mold. Munt. est. Panglică, fășie [!] de mătase făcută în fabrică. Tenie, un verme [!] intestinal. Un vechĭ joc de cărțĭ.

cordí [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~désc / E: coardă1] 1 vr (Nob) A se strânge. 2 vt (Arg) A avea raporturi sexuale.

cordélă (pește) s. f., g.-d. art. cordélei; pl. cordéle

cordí (-désc, -ít), vb. – A avea contact carnal, a copula. Țig. kur-, part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară. – Der. coardă, s. f. (prostituată); cordeală, s. f. (copulație). Sînt cuvinte de argou.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cordeá s. v. PANGLICĂ. TENIE.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cordi, cordesc v. r. a avea contact sexual

Intrare: cordea
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cordea cordeaua
plural cordele cordelele
genitiv-dativ singular cordele cordelei
plural cordele cordelelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corde cordela
plural cordele cordelele
genitiv-dativ singular cordele cordelei
plural cordele cordelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cordi (verb)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cordi cordire cordit cordind singular plural
cordește cordiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cordesc (să) cordesc cordeam cordii cordisem
a II-a (tu) cordești (să) cordești cordeai cordiși cordiseși
a III-a (el, ea) cordește (să) cordească cordea cordi cordise
plural I (noi) cordim (să) cordim cordeam cordirăm cordiserăm, cordisem*
a II-a (voi) cordiți (să) cordiți cordeați cordirăți cordiserăți, cordiseți*
a III-a (ei, ele) cordesc (să) cordească cordeau cordi cordiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)