2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cordeá sf [At: NEGRUZZI, S. I, 195 / V: ~élă / Pl: ~ele / E: ngr ϰορδελλα] (Înv) Panglică îngustă care servește ca ornament (la gât, la pălărie, în păr etc.). 2 (Bot; lpl) Iarbă-albă. 3 (Bot; îc) ~-roșie Planta Catocala sponsa. 4 (Zlg) Tenie. 5 (Iht) Pește marin în formă de panglică, cu aripioarele dorsale codate iar cele anale contopite (Ophidion barbatum). 6 Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 7 Cordină.

CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.). 2. (Zool.) Tenie. 3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codală și anală contopite (Ophidion barbatum). [Var.: (înv.) cordélă s. f.] – Din ngr. kordélla.

CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.). 2. (Zool.) Tenie. 3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codată și anală contopite (Ophidion barbatum). [Var.: (înv.) cordélă] – Din ngr. kordélla.

CORDEÁ, cordele, s. f. (Mold.) 1. Panglică îngustă, de lină sau de mătase, care servește ca ornament (legată în păr, la gît, la pălărie, etc.). Puse mîndră... pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gîturile fetelor. EMINESCU, N. 5. Vezi cel părău care... seamănă de departe cu o cordea albă? NEGRUZZI, S. I 195. Să puie la gît mărgele... Paftaluțe și cordele. ALECSANDRI, P. P. 349. 2. Tenie. – Variantă: (învechit) cordelă (NEGRUZZI, S. X 60) s. f.

CORDEÁ ~éle f. 1) Fâșie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); panglică. 2) Vierme plat și foarte lung care parazitează în intestinul subțire al mamiferelor și al omului; tenie; panglică. 3) Pește teleostian marin în formă de panglică. [Art. cordeaua; G.-D. cordelei; Sil. cor-dea] /<ngr. kordélla

cordea f. Mold. 1. panglică; 2. tenia; 3. un fel de joc în cărți: juca parola sau cordeaua AL. [It. CORDELLA, printr’un intermediar grec modern].

cordeá și cordícă f., pl. ele (ngr. kordélla și kurdélla, turc kordela, d. it. cordella, dim. d. corda, funie, coardă; pol. kordel. Cp. cu sardea). Mold. Munt. est. Panglică, fășie de mătase făcută în fabrică. Tenie, un verme intestinal. Un vechĭ joc de cărțĭ.

cordí [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~désc / E: coardă1] 1 vr (Nob) A se strânge. 2 vt (Arg) A avea raporturi sexuale.

CORDÉLĂ s. f. v. cordea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cordeá s. f., art. cordeáua, g.-d. art. cordélei; pl. cordéle, art. cordélele

cordeá (panglică) s. f., art. cordeáua, g.-d. art. cordélei; pl. cordéle

cordélă (pește) s. f., g.-d. art. cordélei; pl. cordéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORDEÁ s. v. panglică, tenie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cordeá (cordéle), s. f.1. Bentiță, panglică. – 2. Plantă (Bandingera arundinacea). – 3. Tenie. – Mr. curcudeauă. Ngr. ϰορδέλα (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Tiktin; Gáldi 167), din it. cordella; cf. tc. kordela.Der. cordelat, adj. (împodobit cu panglici); cordelar, s. m. (negustor de mărunțișuri); cordelărie, s. f. (mercerie). Este dublet al lui cordelă, s. f. (pește marin, Leptocephalus conger), din același cuvînt gr.

cordí (-désc, -ít), vb. – A avea contact carnal, a copula. Țig. kur-, part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară. – Der. coardă, s. f. (prostituată); cordeală, s. f. (copulație). Sînt cuvinte de argou.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cordi, cordesc v. r. a avea contact sexual

Intrare: cordea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cordea
  • cordeaua
plural
  • cordele
  • cordelele
genitiv-dativ singular
  • cordele
  • cordelei
plural
  • cordele
  • cordelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corde
  • cordela
plural
  • cordele
  • cordelele
genitiv-dativ singular
  • cordele
  • cordelei
plural
  • cordele
  • cordelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cordi (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cordi
  • cordire
  • cordit
  • corditu‑
  • cordind
  • cordindu‑
singular plural
  • cordește
  • cordiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cordesc
(să)
  • cordesc
  • cordeam
  • cordii
  • cordisem
a II-a (tu)
  • cordești
(să)
  • cordești
  • cordeai
  • cordiși
  • cordiseși
a III-a (el, ea)
  • cordește
(să)
  • cordească
  • cordea
  • cordi
  • cordise
plural I (noi)
  • cordim
(să)
  • cordim
  • cordeam
  • cordirăm
  • cordiserăm
  • cordisem
a II-a (voi)
  • cordiți
(să)
  • cordiți
  • cordeați
  • cordirăți
  • cordiserăți
  • cordiseți
a III-a (ei, ele)
  • cordesc
(să)
  • cordească
  • cordeau
  • cordi
  • cordiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)